20 de definiții pentru ecleziastic ecclesiastic eclesiastic eclisiastic ecliziastic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ecleziástic, ~ă [At: (a. 1828) URICARIUL, VII, 183 / V: ~esi~, ecclesi~, (îvr) ~lisi~ / P: ~zi-as~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ecclésiastique, lat ecclesiasticus] 1-2 a Privitor la biserică sau la cler Si: bisericesc, (rar) eclezial (3-4). 3-4 a Care aparține bisericii sau clerului Si: bisericesc, (rar) eclezial (1-2). 5 sm (Înv) Cleric. 6 sn Ecleziast (1).

ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus.

ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus.

ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -e, adj. Privitor la biserică sau la cler, care aparține bisericii sau clerului; bisericesc. Literatură biblică și ecleziastică. ODOBESCU, S. II 73.

ECLEZIASTIC, -Ă adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Var. eclesiastic, -ă adj. / cf. fr. ecclésiastique, gr. ekklesiastikos < ekklesia – biserică].

ECLEZIÁSTIC, -Ă adj. referitor la biserică, la cler; bisericesc; eclezial. (< fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus, gr. ekklesiastikos)

ECLEZIÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care aparține bisericii; propriu bisericii; bisericesc. 2) Care aparține clerului; propriu clerului; clerical. [Sil. e-cle-zi-as-] /<fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus

ecleziastic a. privitor la biserică sau la cler: adunarea ecleziastică. ║ m. membru al clerului, preot.

*ecleziástic, -ă adj. (vgr. ekklesiastikós). Bisericesc, relativ la biserică, la cler: istorie ecleziastică. S. m. O carte a Vechĭuluĭ Testament scrisă de Isus fiu luĭ Sirah.

ecclesiástic, ~ă a, snm vz ecleziastic

eclesiástic, ~ă a vz ecleziastic

eclisiástic, ~ă a, snm vz ecleziastic

ecliziástic, ~ă a, snm vz ecleziastic

ECLESIÁSTIC, -Ă adj. v. ecleziastic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ecleziástic (e-cle-zi-as-) adj. m., pl. ecleziástici; f. ecleziástică, pl. ecleziástice

ecleziástic adj. m. (sil. -cle-zi-as-), pl. ecleziástici; f. sg. ecleziástică, pl. ecleziástice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ECLEZIÁSTIC adj. 1. v. bisericesc. 2. v. clerical.

ECLEZIASTIC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, (înv.) religionar. (Dogmă ~.) 2. clerical, preoțesc, (pop.) popesc. (Adunare ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ecleziasticul v. carte (Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah).

ECCLESIASTICUL, text apocrif al „Vechiului Testament” scris între anii 190 și 180 î. Hr. I se mai spunea „Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah”.

Intrare: ecleziastic
ecleziastic adjectiv
  • silabație: -cle-zi-as-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecleziastic
  • ecleziasticul
  • ecleziasticu‑
  • ecleziastică
  • ecleziastica
plural
  • ecleziastici
  • ecleziasticii
  • ecleziastice
  • ecleziasticele
genitiv-dativ singular
  • ecleziastic
  • ecleziasticului
  • ecleziastice
  • ecleziasticei
plural
  • ecleziastici
  • ecleziasticilor
  • ecleziastice
  • ecleziasticelor
vocativ singular
plural
ecclesiastic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eclesiastic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclesiastic
  • eclesiasticul
  • eclesiasticu‑
  • eclesiastică
  • eclesiastica
plural
  • eclesiastici
  • eclesiasticii
  • eclesiastice
  • eclesiasticele
genitiv-dativ singular
  • eclesiastic
  • eclesiasticului
  • eclesiastice
  • eclesiasticei
plural
  • eclesiastici
  • eclesiasticilor
  • eclesiastice
  • eclesiasticelor
vocativ singular
plural
eclisiastic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ecliziastic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)