DĂSCĂLIE, (2, 3) dăscălii, s. f. (Rar) 1. Profesiunea de dascăl. 2. Povață; p. ext. dojană, mustrare. 3. (Înv.) Iscusință, pricepere. – Dascăl + suf. -ie.

dăscălie sf [At: PO 10/6 / V: (îvr) dascal~ / Pl: ~ii / E: dascal + -ie cf ngr (δι)δασκαλία] 1 (Înv) Profesiune de dascăl (1). 2 (Pex) Post de dascăl (1). 3 (Îrg) Studii pe care trebuie să le aibă un dascăl (1). 4 (Spc) Școală normală. 5 (Pgn) Școală. 6 (Rar) Povață. 7 (Pex) Dojană. 8 (Înv) Erudiție. 9 (Pex) Iscusință. 10 (Îlav) Cu (sau pre) ~ Corect. 11 (Îal) Îngrijit. 12 (Pex; îal) Meșteșugit. 13 (Prc) Doctrină. 14-18 (Rar) Profesiune de dascăl (1-3, 5,14).

DĂSCĂLIE, (2, 3) dăscălii, s. f. 1. Profesiunea de dascăl. 2. Povață; p. ext. dojană, mustrare. 3. (Înv.) Iscusință, pricepere. – Dascăl + suf. -ie.

DĂSCĂLIE, (2, 3) dăscălii, s. f. 1. Profesiunea de dascăl (1). Într-un rînd, în cei din urmă ani de dăscălie, a primit vizita unuia din cei de sus. SADOVEANU, O. A. I 163. Văzînd... că norocul îi stă împotrivă, se potoli oarecum și se apucă iară de dăscălia lui. ISPIRESCU, L. 276. 2. Povață; p. ext. dojană, mustrare. Te rog, nu cuvinte; n-am umor s-ascult dăscălii; răspunsul meu ar fi fără replică. NEGRUZZI, S. III 155. 3. (Învechit) Iscusință, pricepere, dibăcie. Iară de steag o lopată Prelungă avea și cu dăscălie Făcută de maistor Pintilie. BUDAI-DELEANU, Ț. 95.

DĂSCĂLIE ~i f. 1) la sing. Funcție de dascăl. 2) la sing. Durata de exercitare a unei astfel de funcții. 3) înv. Învățătură care călăuzește pe cineva în diverse sițuații; îndrumare; povață; sfat. [Art. dăscălia; G.-D. dăscăliei; Sil. -li-e] / dascăl + suf. ~ie

dăscălie f. învățătura și meseria de dascăl.

dăscălíe f. Fam. Profesiunea de dascăl.

dascalie sf vz dăscălie

dăscălie (înv.) s. f., art. dăscălia, g.-d. art. dăscăliei; (povețe) pl. dăscălii, art. dăscăliile (desp. -li-i-)

dăscălie (rar) s. f., art. dăscălia, g.-d. art. dăscăliei; (povețe) pl. dăscălii, art. dăscăliile

dăscălie s. f., g.-d. art. dăscăliei; (povețe) pl. dăscălii, art. dăscăliile

dăscălie, dăscălii s. f. Școală care funcționa pe lângă unele bis. în sec. 18 în Moldova și Țara Românească, unde învățau copii din toate păturile sociale și se vorbea românește. – Din dascăl + suf. -ie.

DĂSCĂLIE s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învățătură, morală, mustrare, observație, povață, povățuire, profesorat, reproș, sfat, știință, vorbă.

dăscălie s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂȚĂTURĂ. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. POVAȚĂ. POVĂȚUIRE. PROFESORAT. REPROȘ. SFAT. ȘTIINȚĂ. VORBĂ.