22 de definiții pentru dreptate dreaptate dereptătate dereptate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DREPTÁTE, dreptăți, s. f. Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine. ◊ Loc. adv. Cu (sau după) dreptate = după lege, cum se cuvine, în mod just, pe drept, echitabil. Pe bună dreptate = pe drept cuvânt, în mod întemeiat. ◊ Expr. A face cuiva dreptate = a repara o nedreptate săvârșită cuiva; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare. A avea dreptate = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face. A da (cuiva) dreptate = a recunoaște că ceea ce spune sau face (cineva) este întemeiat, îndreptățit, just. ♦ (Pop.) Judecată. – Drept + suf. -ătate.

dreptate sf [At: COD. VOR. 63/11 / V: (îrg) der~, dereptăta~, dir~, dreap~ / Pl: ~tăți / E: drept + -(ăt)ate] 1 Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile Si: echitate. 2 Justiție. 3 Act de justiție Si: (îvr) dreptăție (3). 4-5 Caracterul a ceea ce este echitabil sau adevărat Si: (îvr) dreptăție (4-5). 6 Ideal de conduită Si: (îvr) dreptăție (6). 7 Corespondență a faptelor cu principiile morale Si: (îvr) dreptăție (7). 8 (Îlav) Cu (sau după, în sau, înv, den, îrg, p(r)e) ~ Pe drept cuvânt. 9 (Îal) Legal. 10 (Îal) Cum se cuvine. 11 (Îal) Adevărat. 12 (Îal) Echitabil. 13 (Îlav) Fără ~ În mod nedrept. 14 (Îal) Ilegal. 15 (Îal) Neadevărat. 16 (Îal) Inechitabil. 17 (Îlav) Peste ~ Mai mult decât se cuvine. 18 (Îlav) Pe bună ~ Pe drept cuvânt. 19 (Îal) În mod întemeiat. 20 (Îe) A face (sau a da) cuiva ~ sau, înv, a alege cuiva ~a A judeca favorabil pe cineva. 21 (Îae) A repara o nedreptate făcută cuiva. 22 (Îae) A recunoaște că ceea ce spune sau face cineva este just, întemeiat. 23 (Îae) A recunoaște cuiva calitățile. 24 Judecată oficială a oamenilor legii Si: (îvr) dreptăție (8). 25 (Șîs ~ divină) Apreciere a faptelor oamenilor, atribuită divinității. 26 (Îs) ~a leului Nedreptate făcută de cei puternici celor slabi. 27 (Bis; înv) Poruncă dumnezeiască Si: (îvr) dreptăție (9). 28 Lege. 29 (Bis) Credință. 30 Devotament. 31 Integritate morală. 32 Adevăr. 33 Corespondență a unor afirmații cu realitatea. 34 (Îlav) Cu sau (înv) p(r)e) ori în ~ Conform adevărului. 35 (Îal) Într-adevăr. 36 (Îal) Cu temei. 37 Cauză dreaptă a cuiva Si: (îvr) dreptăție (15). 38 Pretenție întemeiată Si: (îvr) dreptăție (16). 39 (Pop; îe) A-i ieși (cuiva) ~tățile A i se face (cuiva) dreptate. 40 (Înv; mpl) Privilegiu. 41 (Înv) Dovadă. 42 (Înv) Justificare. 43 (Înv) Motiv. 44 (Înv; îe) A avea ~ A avea dovezi. 45 (Înv; îae) A avea o justificare acceptabilă. 46 (Înv; îae) A avea motive de a face ceva. 47 (Înv; ccr; lpl) Acte justificative. 48 (Înv; arg) Poliție. 49 (Înv; arg) Vamă. 50 (Pop) Judecată.

DREPTÁTE, (rar) dreptăți, s. f. Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine. ◊ Loc. adv. Cu (sau după) dreptate = după lege, cum se cuvine, în mod just, pe drept, echitabil. Pe bună dreptate = pe drept cuvânt, în mod întemeiat. ◊ Expr. A face cuiva dreptate = a repara o nedreptate săvârșită cuiva; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare. A avea dreptate = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face. A da (cuiva) dreptate = a recunoaște că ceea ce spune sau face (cineva) este întemeiat, îndreptățit, just. ♦ (Pop.) Judecată. – Din dreptătáte (înv. „dreptate” < drept + suf. -ătate).

DREPTÁTE, (3, 4) dreptăți, s. f. 1. Principiu care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să se respecte drepturile fiecăruia; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a-i acorda ceea ce i se cuvine în mod legitim. Act de dreptate. Simțul dreptății.Și inima noastră Sub arme cînd bate, E tot pentru pace Și pentru dreptate. BANUȘ, B. 66. S-au ridicat cu toții pentru dreptate. PAS, Z. I 193. Nici sabia, nici mărirea nu prețuiesc cît dreptatea. SADOVEANU, D. P. 22. Care s-a întors de la ușa mea fără să cîștige dreptate și mîngîiere? NEGRUZZI, S. I 140. ◊ Loc. adv. Cu (sau după) dreptate = pe drept, după lege, cum se cuvine, în mod just, echitabil. [Bacii] își vor împărți cu dreptate mana pămîntului. CAMILAR, T. 43. Neamurile mele au plătit totdeauna cu dreptate. Au plătit nu numai cu bani și rod; au plătit cu sînge. SADOVEANU, Z. C. 234. Pe bună dreptate = cu drept cuvînt, în mod întemeiat. Pe bună dreptate s-a așteptat să fie răsplătit.Pe bună dreptate ar mai avea de luat, iar nu de dat. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Expr. A face dreptate (cuiva) = a repara o nedreptate (făcută cuiva), a face un act de justiție; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare. Partidul a venit să le facă și lor dreptate. VINTILĂ, O. 27. Ți se va face și ție dreptate... deplină dreptate. CAMIL PETRESCU, T. III 39. Bată-vă crucea ciocoi, De-aș mai scăpa de la voi, Să mă trag la codru iară Și să fac dreptate-n țară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. A avea dreptate = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face. Grigoriță are dreptate și s-a gîndit bine, a început cuvînt ascuțit gospodina. SADOVEANU, N. F. 39. Pentru celelalte interese nu-ți prea bați capul, și ai dreptate. NEGRUZZI, S. I 63. A da (sau a găsi) dreptate (cuiva) = a) a recunoaște că ceea ce spune sau face cineva este întemeiat, îndreptățit, just. Nu se putea să nu dai dreptate obșteștii păreri care-l decretase nebun. M. I. CARAGIALE, C. 47. El se întrista, dar totdauna le da și dreptate. MACEDONSKI, O. III 51; b) (popular) a face dreptate (cuiva). Domnul Mircea greu ofta, Pe bătrîna o scula Mina dreaptă-i săruta Și pe loc dreptate-i da. ALECSANDRI, P. P. 199. ♦ Stabilire a justiției; judecată. Ziua dreptății se apropie... toate popoarele s-au mișcat... căci furtuna mîntuirei au început. RUSSO, S. 148. 2. (Numai în locuțiunea) Cu dreptate = (loc. adv.) cu devotament, cu cinste; (loc. adj.) devotat, fidel, cinstit. Nu putea pune pan-Valerie pe de altă parte nemți să prindă ori să prade solul, – cunoscînd noi prea bine pe pan-Valerie ca un șleahtic cu credință și dreptate. SADOVEANU, Z. C. 83. Și dacă-i apuca o dată a te deprinde cu mine, știu bine că n-am să pot scăpa ușor de d-ta, căci așa sînt eu în feliul mieu, știu una și bună: să-mi slujesc stăpînul cu dreptate. CREANGĂ, P. 203. Te-am iubit cu dreptate, M-ai lăsat cu strîmbătate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 262. 3. (La pl.) Drepturi3 (3). Buciumă-n mine toate răscoalele țării! Toate obidele răzvrătite, Toate dreptățile jecmănite. DEȘLIU, G. 23. Vecinii, îndeobște colonizați, aveau scutirile și dreptățile lor. EMINESCU, N. 154. ◊ (La sg., învechit, în expr.) A avea dreptate să... = a avea dreptul să facă ceva, v. drept3 (3). Fieștecare moldovan are dreptate să călătorească unde-i place? KOGĂLNICEANU, S. 190. 4. (La pl.; regional) Acte justificative. Eu îs doftor, și anume care vindecă coarnele de la oameni, vin la înălțatul împărat să-i arăt dreptățile. RETEGANUL, P. II 78. N-avuși măcar un frate... Să îmble cu cărțile, Să-ți scoață dreptățile. ALECSANDRI, P. P. 238.

DREPTÁTE ~ăți f. 1) Principiu moral și juridic care cere respectarea drepturilor fiecăruia; echitate. Act de ~.A face (sau a da) ~ a îndreptăți. Pe bună ~ în mod întemeiat; pe drept cuvânt. A avea ~ a fi întemeiat în ceea ce (se) spune sau în ceea ce (se) face. 2) la pl. Drepturi recunoscute prin lege. [Art. dreptatea; G.-D. dreptății] /drept + suf. ~ate

dreptate f. 1. însușirea lucrului drept, justiție: a împărți dreptatea: 2. cuvânt, temeiu: ai dreptate. [Noțiunea de justiție se rapoartă la cea de rectitudine (cf., din contra, strâmbătate)].

dreptáte f. Justiție: a cere, a da dreptate. A avea dreptate, a fi așa cum zicĭ tu. Aĭ dreptate, bine zicĭ, în adevăr!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dreptáte s. f., g.-d. art. dreptắții; pl. dreptắți

dreptáte s. f., g.-d. art. dreptății; pl. dreptăți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DREPTÁTE s. 1. echitate, justiție, (înv.) lege. (Luptă în numele dreptății.) 2. v. justețe.

DREPTÁTE s. v. acțiune, cauză, judecată, proces.

DREPTATE s. 1. echitate, justiție, (înv.) lege. (A restabilit ~ cuiva.) 2. justețe, temeinicie, (înv.) rezon. (~ cauzei sale.)

dreptate s. v. ACȚIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. PROCES.

Dreptate ≠ nedreptate, neechitate


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DREPTATE. Subst. Dreptate, justețe, echitate, adevăr, egalitate. Imparțialitate, obiectivitate, nepărtinire (pop.), justiție. Probitate (livr.), cinste, onestitate, corectitudine, cumsecădenie, franchețe, integritate. Moralitate, morală, virtute, onoare. Simțul dreptății. Inimă dreaptă, om drept. Adj. Drept, just, echitabil. Obiectiv, imparțial, nepărtinitor (pop.). Cinstit, integru, cumsecade, onest, franc, corect, îndreptat (rar), prob (livr.), curat (fig.), nepătat (fig.). Moral, virtuos, cu simțul dreptății. Vb. A fi drept, a fi imparțial. A avea dreptate, a avea drept. A face cuiva dreptate, a face un act de dreptate, a împărți dreptate, a face parte dreaptă, a judeca drept. A da dreptate (cuiva), a da drept (cuiva), a ține balanța dreaptă, a împărți ceva frățește. Adv. (În mod) drept, just, echitabil. Cu dreptate, fără părtinire. V. adevăr, cinste, lege, moralitate, omenie, principialitate, sinceritate.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DREPTATEA, cotidian al Partidului Național Țărănesc. Apare la București (1927-1938, 1944-1947). Directori: Virgil Madgearu, Constantin Gongopol, Mihai Ralea, Ion Livianu, N. Carandino. Printre colaboratori: I. Vinea, Sergiu Dan, P. Pandrea, P. Zarifopol, P. Andrei, Ș. Cioculescu, Vl. Streinu. În 1990 a reapărut ca organ al P.N.Ț.-C.D. cu întreruperi și cu o periodicitate diferită.

FIAT IUSTITIA, PEREAT MUNDUS! (lat.) să se facă dreptate (chiar de-ar fi) să piară lumea! – Quintus Mucius Scaevola. Legea trebuie aplicată în orice condiții, dreptatea trebuie instaurată cu orice preț.

LA RAISON DU PLUS FORT EST TOUJOURS LA MEILLEURE (fr.) dreptatea celui mai puternic este întotdeauna cea mai bună – La Fontaine, „Le Loup et l’agneau”.

LES ABSENTS ONT TOUJOURS TORT (fr.) cei absenți nu au niciodată dreptate – Interesele celor care nu sunt de față sunt sacrificate.

Intrare: dreptate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dreptate
  • dreptatea
plural
  • dreptăți
  • dreptățile
genitiv-dativ singular
  • dreptăți
  • dreptății
plural
  • dreptăți
  • dreptăților
vocativ singular
plural
dreaptate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dereptătate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dereptate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

dreptate dreaptate dereptătate dereptate

  • 1. Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: echitate antonime: nedreptate neechitate attach_file 5 exemple
    exemple
    • Act de dreptate. Simțul dreptății.
      surse: DLRLC
    • Și inima noastră Sub arme cînd bate, E tot pentru pace Și pentru dreptate. BANUȘ, B. 66.
      surse: DLRLC
    • S-au ridicat cu toții pentru dreptate. PAS, Z. I 193.
      surse: DLRLC
    • Nici sabia, nici mărirea nu prețuiesc cît dreptatea. SADOVEANU, D. P. 22.
      surse: DLRLC
    • Care s-a întors de la ușa mea fără să cîștige dreptate și mîngîiere? NEGRUZZI, S. I 140.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cu (sau după) dreptate = după lege, cum se cuvine, în mod just, pe drept.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: echitabil attach_file 2 exemple
      exemple
      • [Bacii] își vor împărți cu dreptate mana pămîntului. CAMILAR, T. 43.
        surse: DLRLC
      • Neamurile mele au plătit totdeauna cu dreptate. Au plătit nu numai cu bani și rod; au plătit cu sînge. SADOVEANU, Z. C. 234.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială Pe bună dreptate = pe drept cuvânt, în mod întemeiat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Pe bună dreptate s-a așteptat să fie răsplătit.
        surse: DLRLC
      • Pe bună dreptate ar mai avea de luat, iar nu de dat. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A face cuiva dreptate = a repara o nedreptate săvârșită cuiva; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Partidul a venit să le facă și lor dreptate. VINTILĂ, O. 27.
        surse: DLRLC
      • Ți se va face și ție dreptate... deplină dreptate. CAMIL PETRESCU, T. III 39.
        surse: DLRLC
      • Bată-vă crucea ciocoi, De-aș mai scăpa de la voi, Să mă trag la codru iară Și să fac dreptate-n țară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A avea dreptate = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Grigoriță are dreptate și s-a gîndit bine, a început cuvînt ascuțit gospodina. SADOVEANU, N. F. 39.
        surse: DLRLC
      • Pentru celelalte interese nu-ți prea bați capul, și ai dreptate. NEGRUZZI, S. I 63.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A da (sau a găsi) (cuiva) dreptate = a recunoaște că ceea ce spune sau face (cineva) este întemeiat, îndreptățit, just.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Nu se putea să nu dai dreptate obșteștii păreri care-l decretase nebun. M. I. CARAGIALE, C. 47.
        surse: DLRLC
      • El se întrista, dar totdauna le da și dreptate. MACEDONSKI, O. III 51.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie popular A da (sau a găsi) (cuiva) dreptate = a face dreptate (cuiva).
      exemple
      • Domnul Mircea greu ofta, Pe bătrîna o scula Mina dreaptă-i săruta Și pe loc dreptate-i da. ALECSANDRI, P. P. 199.
        surse: DLRLC
  • 2. popular Stabilire a justiției.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: judecată attach_file un exemplu
    exemple
    • Ziua dreptății se apropie... toate popoarele s-au mișcat... căci furtuna mîntuirei au început. RUSSO, S. 148.
      surse: DLRLC
  • 3. locuțiune adverbială Cu dreptate = cu devotament, cu cinste.
    exemple
    • Și dacă-i apuca o dată a te deprinde cu mine, știu bine că n-am să pot scăpa ușor de d-ta, căci așa sînt eu în feliul mieu, știu una și bună: să-mi slujesc stăpînul cu dreptate. CREANGĂ, P. 203.
      surse: DLRLC
    • Te-am iubit cu dreptate, M-ai lăsat cu strîmbătate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 262.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Nu putea pune pan-Valerie pe de altă parte nemți să prindă ori să prade solul, – cunoscînd noi prea bine pe pan-Valerie ca un șleahtic cu credință și dreptate. SADOVEANU, Z. C. 83.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Buciumă-n mine toate răscoalele țării! Toate obidele răzvrătite, Toate dreptățile jecmănite. DEȘLIU, G. 23.
      surse: DLRLC
    • Vecinii, îndeobște colonizați, aveau scutirile și dreptățile lor. EMINESCU, N. 154.
      surse: DLRLC
  • 6. (la) plural regional Acte justificative.
    exemple
    • Eu îs doftor, și anume care vindecă coarnele de la oameni, vin la înălțatul împărat să-i arăt dreptățile. RETEGANUL, P. II 78.
      surse: DLRLC
    • N-avuși măcar un frate... Să îmble cu cărțile, Să-ți scoață dreptățile. ALECSANDRI, P. P. 238.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Drept + sufix -ătate.
    surse: DEX '09