12 definiții pentru inconvenient


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCONVENIÉNT, inconveniente, s. n. Neajuns, dezavantaj; dificultate, obstacol, piedică. [Pr.: -ni-ent] – Din fr. inconvénient, lat. inconveniens, -ntis.

INCONVENIÉNT, inconveniente, s. n. Neajuns, dezavantaj; dificultate, obstacol, piedică. [Pr.: -ni-ent] – Din fr. inconvénient, lat. inconveniens, -ntis.

inconvenient sn [At: COSTINESCU / P: ~ni-ent / Pl: ~e / E: fr inconvénient, lat inconveniens, -tis] 1 Neajuns. 2 Dezavantaj. 3 Dificultate. 4 Obstacol.

INCONVENIÉNT, inconveniente, s. n. Neajuns; piedică, dificultate. A mai rămas un singur inconvenient... pe care nu-l poate îndepărta, nimeni. SAHIA, N. 115. Lipsa de uniformitate în proiect nu i se pare a fi un inconvenient. La ODOBESCU, S. II 324. – Pronunțat: -ni-ent.

INCONVENIÉNT s.n. Neajuns, dezavantaj; piedică, dificultate. [Pron. -ni-ent. / < fr. inconvénient, it. inconveniente].

INCONVENIÉNT s. n. 1. neajuns, dezavantaj. 2. piedică, dificultate. (< fr. inconvénient, lat. inconveniens)

INCONVENIÉNT ~e n. Situație nefavorabilă față de cineva; neajuns, dezavantaj; dificultate. /<fr. inconvénient, lat. inconveniens, ~ntis

*inconveniént, -ă adj. (lat. in-convéniens, -éntis). Care nu e convenient, care nu convine, necuviincĭos. S. n., pl. e. Lucru care nu convine, defect: casă plină de inconveniente. Adv. În mod inconvenient.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inconveniént (-ni-ent) s. n., pl. inconveniénte

inconveniént s. n. (sil. -ni-ent), pl. inconveniénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCONVENIÉNT s. 1. v. dificultate. 2. v. dezavantaj.

INCONVENIENT s. 1. dificultate, greutate, impas, impediment, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit un mare ~.) 2. dezavantaj, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ în calea realizării a ceva.)

Intrare: inconvenient
inconvenient substantiv neutru
  • silabație: -ni-ent
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inconvenient
  • inconvenientul
  • inconvenientu‑
plural
  • inconveniente
  • inconvenientele
genitiv-dativ singular
  • inconvenient
  • inconvenientului
plural
  • inconveniente
  • inconvenientelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inconvenient

etimologie: