16 definiții pentru desemna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).

DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).

desemna2 vt [At: I. NEGRUZZI, IV 259 / Pzi: ~néz, (înv) desemn / E: de4 + semn după fr désigner, cf designa] 1 A arăta o persoană după semne distinctive după care se poate recunoaște. 2 A indica o persoană, considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. 3 A numi pe cineva într-o funcție.

DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A arăta, a indica, a numi o persoană ca fiind potrivită pentru o calitate, pentru o funcție etc. ♦ (Rar) A indica unei persoane un loc potrivit. Episcopul mi-a și desemnat o parohie bună în Sătmar. REBREANU, I. 87.

DESEMNÁ vb. I. tr. A indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcție etc., a designa. [< desemn + -a, cf. fr. désigner, lat. designare].

DESEMNÁ vb. tr. a indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcție etc.; a designa. (după fr. désigner, lat. designare)

A DESEMNÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A numi în vederea exercitării unei activități ori a ocupării unei funcții sau demnități. 2) (lucruri, scopuri etc.) A indica printr-un gest sau printr-un semn. /<fr. designer, lat. designare

desemnà v. 1. a indica cu un semn special; 2. a face cunoscut, a semnala: a desemna ca succesor.

*desemnéz v. tr. (d. semn, după fr. dessiner, care vine d. it. disegnare, lat. designare. V. în-semn). Reproduc pin ajutoru desemnuluĭ: a desemna un cal (V. pictez). Însemnez, arăt, spun, dezignez: îmĭ desemnez succesoru. V. refl. Apar lămurit: talia luĭ se desemnează bine, munțiĭ se desemnează (se profilaŭ) al orizont. Mă apropiĭ de deznodămînt: evenimentele se desemnează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desemná (a ~) (a indica) vb., ind. prez. 3 desemneáză

desemná (a indica, a numi o persoană) vb., ind. prez. 1 sg. desemnéz, 3 sg. și pl. desemneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESEMNÁ vb. 1. a face, a numi, a pune, (înv. și pop.) a orândui, (înv.) a provivasi, a rândui. (Îl ~ ministru al său.) 2. v. alege. 3. v. constitui. 4. v. indica.

DESEMNA vb. 1. a face, a numi, a pune, (înv. și pop.) o orîndui, (înv.) a provivasi, a rîndui. (Îl ~ ministru al său.) 2. a alege, a învesti, a pune. (Poporul l-a ~ conducător.) 3. a alcătui, a constitui, a crea, a forma, a institui, a înființa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie.) 4. a arăta, a indica, a semnala. (Tabel care ~ învingătorii.)

A desemna ≠ a destitui, a revoca


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

desemná (-néz, -át), vb. – A indica, a semnala. Fr. désigner, adaptat conform paralelismului signe-semn.

Intrare: desemna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desemna
  • desemnare
  • desemnat
  • desemnatu‑
  • desemnând
  • desemnându‑
singular plural
  • desemnea
  • desemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desemnez
(să)
  • desemnez
  • desemnam
  • desemnai
  • desemnasem
a II-a (tu)
  • desemnezi
(să)
  • desemnezi
  • desemnai
  • desemnași
  • desemnaseși
a III-a (el, ea)
  • desemnea
(să)
  • desemneze
  • desemna
  • desemnă
  • desemnase
plural I (noi)
  • desemnăm
(să)
  • desemnăm
  • desemnam
  • desemnarăm
  • desemnaserăm
  • desemnasem
a II-a (voi)
  • desemnați
(să)
  • desemnați
  • desemnați
  • desemnarăți
  • desemnaserăți
  • desemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • desemnea
(să)
  • desemneze
  • desemnau
  • desemna
  • desemnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desemna

  • 1. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: designa
    • 1.1. rar A indica unei persoane un anumit lucru.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX un exemplu
      exemple
      • Episcopul mi-a și desemnat o parohie bună în Sătmar. REBREANU, I. 87.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A numi într-o funcție.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: