21 de definiții pentru dârz dârj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dârz, ~ă [At: CORESI, EV. 168/7 / V: ~rj / Pl: ~rji (și ~i), ~e / E: vsl дръзъ] 1 a (D. oameni) Care își iese ușor din fire. 2 a (D. oameni) Care nu se poate stăpâni. 3-4 smf, a (Om) foarte curajos. 5 a (D. atitudini, manifestări ale oamenilor) Care exprimă îndrăzneală, curaj. 6-7 smf, a (Om) obraznic. 8 a (Îe) A fi ~ de băutură A nu exagera cu băutura. 9 a (Îae) A nu se îmbăta. 10 av Cu fermitate. 11-12 av, a (În mod) înverșunat. 13 a (D. animale) Care nu se lasă ușor condus, nu ascultă de comenzi. 14 a (D. animale) Agresiv. 15 a (Pex; înv) Sprinten. 16-17 smf, a (Om) încăpățânat. 18-19 smf, a (Om) orgolios. 20-21 smf, a (Mol) (Om) în vârstă, dar încă voinic.

DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau manifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi] – Din sl. drúzú.

DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau mănifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ◊ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi, (f.) dârze] – Din sl. drúzú.

DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi, (f.) dârje] – Slav (v. sl. drǔzǔ).

DÂRZ ~ză (~ji, ~ze) 1) Care vădește îndrăzneală și curaj. Fire ~ză. 2) Care nu renunță la convingerile sau la principiile sale; neînduplecat; neclintit. 3) rar Care are o părere exagerată despre sine; mândru; fudul; încrezut; țanțoș; semeț; îngâmfat; înfumurat; măret. /<sl. druzu

dârz a. Mold. tare semeț: să apase pe dârza lor cerbice AL. [Slav. DRUZŬ].

DÎRZ, -Ă, dîrji, -ze, adj. 1. Îndrăzneț, curajos, hotărît, cutezător. Popoarele se pătrund de conștiința că pot obține victoria păcii prin luptă perseverentă și dîrză. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2756. Și sufletul meu amețit se simte Mai dîrz privind la culmea-naltă. BENIUC, V. 7. Stăteam jos pe o pelerină întinsă, cu care biruisem iarba înaltă și dîrză. IBRĂILEANU, A. 150. De astă dată nu se mai opri sfiicios pe la poartă, ci-și luă inima-n dinți și dete drept înainte, deschise ușa-n lături și se-nțepeni dîrz dinaintea bătrînei. VLAHUȚĂ, N. 130. ♦ Aprig, înverșunat. Tăun fu chemat la Sfatul Popular. Veni, dîrz, împreună cu Trandafira. CAMILAR, TEM. 265. Am făcut o sforțare dîrză să mă înfrîng. CAMIL PETRESCU, U. N. 229. Un domn senator, care se plimba de colo pînă colo, țifnind și aruncîndu-mi căutături foarte dîrze... mă interpelează foarte de sus. CARAGIALE, O. VII 296. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățînat. Eu atîta pot să-ți spun, mamă: aține-te dîrză, aține-te pînă vin eu. CAMILAR, N. I 252. Dar sufletul tău în mine-nvăscut Tot dîrz a rămas și tot nu se-ndoaie. STANCU, C. 141. Ce-o fi avînd oare feciorul meu de s-a făcut așa de dîrz? SLAVICI, O. I 101. 3. Mîndru, semeț, țanțoș. Cu greutate mare, izbutea să se ție treaz și dîrz în șa. SADOVEANU, Z. C. 42. ◊ Fig. Păunenii se mirau mai ales de grădini: frumos rînduite... cu răsadurile vii și dîrze în cavaluri sătule de apă. SADOVEANU, P. M. 311. Pentru dînsul toate zburătoarele, mîndri păunași, sălbăticoși cocori, bufnițe cobitoare, șoimi dîrji... toate picau ca fermecate. ODOBESCU, S. III 180. ◊ (Adverbial) Dar ce-ai pățit?...Ce să pățesc, zise Ivan dîrz, ia! am căptușit niște iepuroi, și am de gînd să-i jumulesc. CREANGĂ, P. 304. – Pl. și: (m.) dîrzi (CAMILAR, N. I 245), (f.) dîrje- (M. I. CARAGIALE, C. 137). – Variantă: dîrj, -e (DELAVRANCEA, A. 100, CARAGIALE, O. I 309) adj.

dîrz, -ă adj., pl. ji, ze (vsl. drŭzŭ, dîrz, drŭznonti, a îndrăzni; rudă cu vgr. thrasýs, tharsýs. V. îndrăznesc). Cu capu sus, țanțoș, mîndru și îndrăzneț. Adv. în mod dîrz. – Și dîrj (Munt.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dârz adj. m., pl. dârji; f. dấrză, pl. dấrze

dârz adj. m., pl. dârji; f. sg. dârză, pl. dârze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÂRZ adj. 1. v. curajos. 2. v. hotărât. 3. v. tenace. 4. v. disputat.

DÂRZ adj. v. mândru, semeț, țanțoș.

DÂRZ adj. 1. brav, curajos, cutezător, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, (înv. și pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoșat. (Om ~.) 2. decis, ferm, hotărît, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neșovăitor, statornic, (înv.) nepregetător. (Un caracter ~.) 3. îndîrjit, perseverent, stăruitor, tenace. (O muncă ~.) 4. aprig, disputat, îndîrjit, înverșunat, (fig.) aprins. (O întrecere sportivă ~.)

Dârz ≠ laș, fricos, neîndrăzneț

dîrz adj. v. MÎNDRU. SEMEȚ. ȚANȚOȘ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dîrz (dîrză), adj.1. Îndrăzneț, întreprinzător, avîntat. – 2. Tenace, neclintit, ferm. – Var. (înv.) dîrj. Sl. druzu (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 178; Cihac, II, 91; Conev 100), cf. îndrăzni, bg. durzaĭă „îndrăznesc”. – Der. dîrzie (var. (in)dîrjie), s. f. (curaj, îndrăzneală); dîrzoi, adj. (țeapăn), prin confuzie cu bîrzoi; îndîrji, vb. (a înfuria, a stîrni); înjîrda, vb. (Trans., a ațîța, a asmuți), metateză de la îndîrji (Drăganu, Dacor., VII, 135), probabil cu influența lui joardă „băț” (DAR).

Intrare: dârz
dârz1 (pl. -ji,-ze) adjectiv
adjectiv (A8)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârz
  • dârzul
  • dârzu‑
  • dârză
  • dârza
plural
  • dârji
  • dârjii
  • dârze
  • dârzele
genitiv-dativ singular
  • dârz
  • dârzului
  • dârze
  • dârzei
plural
  • dârji
  • dârjilor
  • dârze
  • dârzelor
vocativ singular
plural
dârz2 (pl. -i,-e) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârz
  • dârzul
  • dârzu‑
  • dârză
  • dârza
plural
  • dârzi
  • dârzii
  • dârze
  • dârzele
genitiv-dativ singular
  • dârz
  • dârzului
  • dârze
  • dârzei
plural
  • dârzi
  • dârzilor
  • dârze
  • dârzelor
vocativ singular
plural
dârz3 (pl. -ji,-je) adjectiv
adjectiv (A8-je)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârz
  • dârzul
  • dârzu‑
  • dârză
  • dârza
plural
  • dârji
  • dârjii
  • dârje
  • dârjele
genitiv-dativ singular
  • dârz
  • dârzului
  • dârje
  • dârjei
plural
  • dârji
  • dârjilor
  • dârje
  • dârjelor
vocativ singular
plural
dârj adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârj
  • dârjul
  • dârju‑
  • dârjă
  • dârja
plural
  • dârji
  • dârjii
  • dârje
  • dârjele
genitiv-dativ singular
  • dârj
  • dârjului
  • dârje
  • dârjei
plural
  • dârji
  • dârjilor
  • dârje
  • dârjelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)