CONFUZ, -Ă, confuzi, -e, adj. 1. Neclar, nelămurit, nedeslușit. Încearcă să-și adune gîndurile confuze. TOPÎRCEANU, M. 49. Toată viața mea trecută e confuză suvenire. MACEDONSKI, O. I 238. Strigăte confuze se amestecară, cu un huruit uscat, de șandrama care se dărîmă. VLAHUȚĂ, O. A. 280. (Adverbial) Răspunde confuz. 2. Încurcat, tulburat, zăpăcit. Își clatină capul c-un zîmbet confuz. LESNEA, I. 85. Candidă și confuză, fata... asculta atentă. BART, E. 181. Am rămas nehotărît, confuz. GALACTION, O. I 59.