CONFESIUNE, confesiuni, s. f. 1. Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literară care conține mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. ♦ Scriere care cuprinde mărturisirea de credință a unei ramuri a Bisericii creștine. 2. Religie, cult. [Pr.: -si-u-] – Din fr. confession, lat. confessio, -onis.

confesiune sf [At: ALECSANDRI, T. 1734 / P: ~si-u~ / V: ~ie / Pl: ~ni / E: fr confession, lat confessio, -onis] 1 Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime. 2 (Pre) Spovedanie. 3 Scriere literară care conține mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. 4 Scriere care cuprinde mărturisirea de credință a unei ramuri a bisericii creștine. 5 (Jur; iuz) Depoziție în fața justiției. 6 Religie.

CONFESIUNE, confesiuni, s. f. 1. Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literară care conține mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. ♦ Scriere care cuprinde mărturisirea de credință a unei ramuri a bisericii creștine. 2. Religie, cult. [Pr.: -si-u-] – Din fr. confession, lat. confessio, -onis.

CONFESIUNE, confesiuni, s. f. 1. Mărturisire a unor fapte, a unor gînduri sau sentimente intime. Foiletonul... cuprinde un soi de confesiune făcută sub formă de «scrisoare către redacție». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/7. Trebuie să-ți fac aci confesiunea că șarpele ambițiunii m-a mușcat de inimă. ALECSANDRI, T. 1734. ◊ (În practica religiei creștine) Spovedanie făcută unui preot. Calitatea mea, domnule Ruset, se pare că-mi dă dreptul s-ascult confesiuni. SADOVEANU, Z. C. 73.2. Scriere literară care conține mărturisirea unor gînduri și sentimente legate de viața intimă, personală a autorului. Confesiunile lui J. J. Rousseau. 3. Religie, credință religioasă, cult. Printre creștini, unii sînt de confesiune ortodoxă, alții de confesiune protestantă sau catolică. – Pronunțat: -si-u-. – Variantă: (învechit) confesie s. f.

CONFESIUNE s.f. 1. Mărturisire, destăinuire a unor gînduri, a unor fapte sau a unor sentimente intime. ♦ Scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gînduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. 2. Religie, credință religioasă, cult. [Var. confesie s.f. / cf. fr. confession, it. confessione, lat. confessio].

CONFESIUNE s. f. 1. mărturisire, destăinuire a unor gânduri, fapte sau sentimente intime. ◊ scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. 2. religie. (< fr. confession, lat. confessio)

CONFESIUNE ~i f. 1) Comunicare a unor fapte sau gânduri ascunse; spovedanie; confidență. 2) Ritual creștin constând în mărturisirea păcatelor pentru a obține iertarea lor; spovedanie. 3) Formă a conștiinței sociale, în care realitatea este reflectată și interpretată ca fiind dependentă de forțe și ființe supranaturale; religie; cult; credință. 4) Scriere literară cu caracter autobiografic, în care autorul este de o sinceritate totală. [Art. confesiunea; G.-D. confesiunii; Sil. -si-u-] /<fr. confession, lat. conffesio, ~onis

confesiune f. 1. mărturisire și în special mărturisirea păcatelor; 2. declarațiunea credinței profesate: confesiunea dela Augsburg; 3. pl. titlul unor opere în cari autorii mărturisesc greșelile lor: Confesiunile Sc. Augustin, Confesiunile lui Rousseau.

*confesiúne f. (lat. confessio, -ónis. V. pro-fesiune). Mărturisire, spovedanie. Teol. Profesiune, declarațiune a credinței: confesiunea de la Augsburg. Rit: Româniĭ îs de confesiune greco-orientală.

confesie sf vz confesiune

CONFESIE s. f. v. confesiune.

CONFESIE s.f. v. confesiune.

confesiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. confesiunii; pl. confesiuni

confesiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. confesiunii; pl. confesiuni

confesiune s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. confesiunii; pl. confesiuni

confesiune (i-u)

CONFESIUNE s. v. declarație, depoziție, mărturie, mărturisire.

CONFESIUNE s. 1. v. destăinuire. 2. v. cult.

confesiune s. v. DECLARAȚIE. DEPOZIȚIE. MĂRTURIE. MĂRTURISIRE.

CONFESIUNE s. 1. confidență, destăinuire, dezvăluire, mărturisire, spovedanie, (rar) sincerități (pl.). (I-a făcut unele ~.) 2. (BIS.) credință, cult, religie, rit, (pop.) lege. (E de ~ ortodoxă.)

CONFESIUNI (< fr. confessions < lat. confessio, mărturisire) Scrieri cu caracter autobiografic, în care autorul dezvăluie anumite amănunte privitoare la viața și activitatea lui (ex.: confesiunile lui J.J. Rousseau, A. de Musset etc.), confesiunile constituie un prețios auxiliar pentru istoria și critica literară, datorită ajutorului dat în cunoașterea mai îndeaproape a personalității scriitorului, a condițiilor social-politice în care el și-a dezvoltat activitatea.