CONFESIUNE, confesiuni, s. f. 1. Mărturisire a unor fapte, a unor gînduri sau sentimente intime. Foiletonul... cuprinde un soi de confesiune făcută sub formă de «scrisoare către redacție». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/7. Trebuie să-ți fac aci confesiunea că șarpele ambițiunii m-a mușcat de inimă. ALECSANDRI, T. 1734. ◊ (În practica religiei creștine) Spovedanie făcută unui preot. Calitatea mea, domnule Ruset, se pare că-mi dă dreptul s-ascult confesiuni. SADOVEANU, Z. C. 73.2. Scriere literară care conține mărturisirea unor gînduri și sentimente legate de viața intimă, personală a autorului. Confesiunile lui J. J. Rousseau. 3. Religie, credință religioasă, cult. Printre creștini, unii sînt de confesiune ortodoxă, alții de confesiune protestantă sau catolică. – Pronunțat: -si-u-. – Variantă: (învechit) confesie s. f.