COERENT, -Ă, coerenți, -te, adj. 1. Care se compune din elemente strâns legate (și armonizate) între ele; închegat. 2. Logic, ordonat, armonios. 3. (Fiz.; despre unde) Care are aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [Var.: coherent, -ă, adj.] – Din fr. cohérent, lat. cohaerens, -ntis.

coerent, ~ă a [At: LM / V: cohe~, (nob; înv) conhe~ / P: co-e~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr cohérent] 1 Care se compune din elemente strâns legate (și armonizate) între ele Si: coeziv (1), închegat. 2 (Fiz; d. unde) Care are aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp Si: coeziv (2). 3 Alcătuit din elemente strâns legate între ele, care se succed în mod logic. 4-5 (Pex) Care (se) exprimă clar și logic.

COERENT, -Ă, coerenți, -te, adj. 1. Care se compune din elemente strâns legate (și armonizate) între ele; închegat. 2. (Fiz.; despre unde) Care are aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [Var.: coherent, -ă adj.] – Din fr. cohérent, lat. cohaerens, -ntis.

COERENT, -Ă, coerenți, -te, adj. Ale cărui elemente constitutive au o legătură strînsă între ele; închegat. Dialectica privește natura ca un tot unit, coerent. ◊ Fig. Gîndire coerentă. – Variantă: coherent, -ă adj.

COERENT, -Ă adj. Constituit din părți care sunt strîns legate între ele și se succedă în mod logic; strîns, închegat, unit; coeziv. [Pron. co-e-, var. coherent, -ă adj. / cf. fr. cohérent, lat. cohaerens].

COERENT, -Ă adj. 1. constituit din părți care sunt strâns, logic legate între ele; închegat, unitar; coeziv. 2. (fiz.; despre unde) care are aceeași lungime de undă și diferență de fază constantă în timp. (< fr. cohérent, lat. cohaerens)

COERENT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre un întreg) Care constă din elemente strâns legate între ele; închegat; armonios. 2) (despre componenții unui întreg) Care este strâns legat de celelalte elemente constitutive. /<fr. cohérent, lat. cohaerens, ~ntis

coerent a. se zice de diferite părți dintr’un tot, cari sunt legate între ele.

*coerént, -ă adj. (lat. coháerens, -éntis. V. ad- și in-erent, ezit). Care are legătură: raționament coerent în toate părțile luĭ. – Și coh-.

coherent, ~ă a vz coerent

conherent, ~ă a vz coerent

COHERENT, -Ă adj. v. coerent.

+coerent² adv.

coerent¹ adj. m., pl. coerenți; f. coerentă, pl. coerente

coerent adj. m., pl. coerenți; f. coerentă, pl. coerente

coerent adj. m., pl. coerenți; f. sg. coerentă, pl. coerente

coerent

COERENT adj., adv. 1. adj. închegat. (Un tot ~.) 2. adj. sistematic, (fig.) închegat, legat, strâns. (Un plan ~.) 3. adj., adv. v. logic.

COERENT adj., adv. 1. adj. închegat. (Un tot ~.) 2. adj. sistematic, (fig.) închegat, legat, strîns. (Un plan ~.) 3. adj., adv. logic, (fig.) legat. (Vorbire ~; vorbește ~.)

Coerent ≠ necoerent, discoerent