13 definiții pentru cocoloși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocoloșí [At: ANON. CAR. / V: ~ozí / Pzi: ~șesc / E: cocoloș] 1-2 vtr A (se) face cocoloș (1). 3 vr (D. vietăți) A se ghemui. 4 vr (Pex; d. vietăți) A se culca. 5 (Îe) A ~ cuiva vorba A răstălmăci vorbele, pentru a scăpa cu minciuna. 6 (Îae) A face pe cineva să se încurce. 7 (Îe) A o ~ A nimeri prost. 8-9 vt A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva Si: a mușamaliza. 10 vt (Pfm; mai ales d. copii) A răsfăța. 11-12 vtr (Pfm) A (se) înfofoli. 13 vt (Nob) A face ceva la repezeală și rău Si: a încurca.

COCOLOȘÍ, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face cocoloș, a (se) mototoli. 2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva. 3. Tranz. A răsfăța, a răzgâia. 4. Refl. și tranz. A (se) înfofoli. – Din cocoloș.

COCOLOȘÍ, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face cocoloș, a (se) mototoli. 2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva. 3. Tranz. A răsfăța, a răzgâia. 4. Refl. și tranz. A (se) înfofoli. – Din cocoloș.

COCOLOȘÍ, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea o atitudine împăciuitoristă față de lipsuri, de greșeli etc.; a ascunde, a acoperi fapte reprobabile; a mușamaliza. De data aceasta scandalul n-a mai putut fi cocoloșit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/6. 2. Tranz. (Mai ales despre copii) A răsfăța, a răzgîia, a cocoli. 3. Refl. (Despre persoane) A se înveli, a se înfășură în prea multe haine; a se înfofoli, a se încotoșmăna. Iarna se cocoloșea într-o bundă cu blană lățoasă, vara însă îți rămîneau ochii la el de frumos ce era îmbrăcat. DELAVRANCEA, H. T. 38. ◊ Tranz. Avea grijă să-i pună șoșonii în picioare și să-l cocoloșească bine în palton. PAS, Z. I 143. 3. Tranz. A face (ceva) cocoloș, a face ghem, mototol. Căpitanul cocoloșea necăjit cîteva hîrtii de 20 [de lei]. DELAVRANCEA, S. 123. Apucă hîrtia, o rupse încet în două, apoi în patru, cocoloși cele patru bucăți în palmă, le băgă în buzunar, apoi se ridică și stete nedumirit înaintea mea. SLAVICI, O. I 100. [Tulburarea] aceasta ii venea de la un petec de hîrtie cocoloșită, telegramă. ce-i fusese trimisă în chiar dimineața acelei zile. MACEDONSKI, O. III 16.

A COCOLOȘÍ ~ésc tranz. 1) A face să se cocoloșească. 2) (fapte reprobabile) A tăinui în mod intenționat, prezentând într-o lumină favorabilă; a mușamaliza. 3) (mai ales copii) A îmbrăca în haine multe și groase (pentru a feri de frig); a înfofoli; a încotoșmăna. /Din cocoloș

A SE COCOLOȘÍ se ~éște intranz. A se face cocoloș. /Din cocoloș

cocoloșí v. 1. a face cocoloș, a mototoli: a cocoloși hârtia; 2. fig. a acoperi, a ascunde (o faptă rea).

cocoloșésc v. tr. (d. cocoloș). Vest. Fac cocoloș, mototolesc, boțesc. Fig. Fac mușama. acoper o faptă rea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cocoloșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșésc, imperf. 3 sg. cocoloșeá; conj. prez. 3 să cocoloșeáscă

cocoloșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșésc, imperf. 3 sg. cocoloșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cocoloșeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COCOLOȘÍ vb. v. mușamaliza.

COCOLOȘÍ vb. v. boți, încotoșmăna, înfofoli, mototoli, șifona.

COCOLOȘI vb. a mușamaliza, (prin Olt.) mitocosi. (Vrea să ~ niște nereguli.)

cocoloși vb. v. BOȚI. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI. MOTOTOLI. ȘIFONA.

Intrare: cocoloși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoloși
  • cocoloșire
  • cocoloșit
  • cocoloșitu‑
  • cocoloșind
  • cocoloșindu‑
singular plural
  • cocoloșește
  • cocoloșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocoloșesc
(să)
  • cocoloșesc
  • cocoloșeam
  • cocoloșii
  • cocoloșisem
a II-a (tu)
  • cocoloșești
(să)
  • cocoloșești
  • cocoloșeai
  • cocoloșiși
  • cocoloșiseși
a III-a (el, ea)
  • cocoloșește
(să)
  • cocoloșească
  • cocoloșea
  • cocoloși
  • cocoloșise
plural I (noi)
  • cocoloșim
(să)
  • cocoloșim
  • cocoloșeam
  • cocoloșirăm
  • cocoloșiserăm
  • cocoloșisem
a II-a (voi)
  • cocoloșiți
(să)
  • cocoloșiți
  • cocoloșeați
  • cocoloșirăți
  • cocoloșiserăți
  • cocoloșiseți
a III-a (ei, ele)
  • cocoloșesc
(să)
  • cocoloșească
  • cocoloșeau
  • cocoloși
  • cocoloșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)