12 definiții pentru ciudățenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciudățenie sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 273 / Pl: ~ii / E: ciudat + -enie] 1 (Înv) Minunăție. 2 Aspect ciudat al unui lucru, al unei situații, al unui fenomen etc. Si: (îvr) ciudație (2), ciudățime (2), ciudeasmă (2). 3 (Ccr) Lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată Si: ciudăție (3), ciudățime (3), ciudeasmă (3). 4 (Rar) Originalitate. 5 (Înv) Supărare mare Si: ciudăție (5), ciudățime (5), ciudeasmă (5). 6 (Înv; îlav) Cu ~ Bizar. 7 (Lpl) Lucruri extravagante Si: ciudă (19). corectată

CIUDĂȚÉNIE, ciudățenii, s. f. 1. Aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc. 2. (Concr.) Lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată. – Ciudat + suf. -enie.

CIUDĂȚÉNIE, ciudățenii, s. f. 1. Aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc. 2. (Concr.) Lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată. – Ciudat + suf. -enie.

CIUDĂȚÉNIE, ciudățenii, s. f. 1. Aspect, caracter bizar, neobișnuit, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unei purtări etc.; originalitate, curiozitate, particularitate. Lăsase foștilor elevi amintirea unui om cu multe ciudățenii și stîngăcii. C. PETRESCU, I. I 12. 2. Lucru ciudat, întîmplare, apariție curioasă; bazaconie, drăcie, comedie. îl privea din tălpi pînă în creștet ca pe o ciudățenie. – Pronunțat: -ni-e.

CIUDĂȚÉNIE ~i f. 1) Comportament ciudat. 2) Caracter ciudat; bizarerie. Multe ~i a mai văzut! [Sil. -ni-e] /ciudat + suf. ~enie

ciudățenie f. întâmplare, purtare ciudată.

cĭudățénie f. Capriciŭ, extravaganță, bizarerie. – Rar cĭudăție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciudățénie (-ni-e) s. f., art. ciudățénia (-ni-a), g.-d. art. ciudățéniei; pl. ciudățénii, art. ciudățéniile (-ni-i-)

ciudățénie s. f. (sil. -ni-e), art. ciudățénia (sil. -ni-a), g.-d. art. ciudățéniei; pl. ciudățénii, art. ciudățéniile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUDĂȚÉNIE s. 1. bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut.) 2. v. extravaganță. 3. curiozitate, (grecism rar) paraxenie. (Avea unele ~ în comportare.)

CIUDĂȚENIE s. 1. bazaconie, bizarerie, bîzdîganie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut.) 2. bizarerie, excentricitate, extravaganță, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sînt ~ astea?) 3. curiozitate, (grecism rar) paraxenie. (Avea unele ~ în comportare.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CIUDĂȚENIE. Subst. Ciudățenie, paraxenie (grecism înv.), șodenie (reg.), lucru ciudat, lucrul dracului, curiozitate, bazaconie, bizarerie (livr.), drăcie, drăcovenie (fam.), drăcărie (pop. și fam.), comedie (pop.și fam.), comedia dracului, comedia naibii, nostimadă, minunăție, minune, mirozenie (pop.), extravaganță, excentricitate, originalitate, original, raritate, singularitate (rar). Capriciu, toană. Adj. Ciudat, ciudos (înv.), curios, paraxin (grecism înv.), neobișnuit, bizar (livr.), straniu, șod (reg.), ieșit din comun, excentric, extravagant, funambulesc (rar), original, singular; nebun de legat, împușcă-n-lună; capricios, cu toane. Vb. A fi ciudat, a fi ieșit din comun, a fi nu știu cum, a avea (o) păsărică (păsărici) la cap (sub pălărie), a avea sticleți la cap, a avea idei bizare, a fi cu o doagă sărită, a avea toane. Adv. (În mod) ciudat, bizar, straniu (livr.). V. afectare, capriciu, curiozitate, nebunie, originalitate, ostentație.

Intrare: ciudățenie
ciudățenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciudățenie
  • ciudățenia
plural
  • ciudățenii
  • ciudățeniile
genitiv-dativ singular
  • ciudățenii
  • ciudățeniei
plural
  • ciudățenii
  • ciudățeniilor
vocativ singular
plural