curiozitate sf [At: LB / V: ~ta / P: ~ri-o~ / Pl: ~tăți / E: fr curiosité, lat curiositas, it curiosita] 1 Dorință de a cunoaște (amănunțit) ceva nou sau neobișnuit. 2 Manifestare a interesului pentru un lucru deosebit. 3 Indiscreție. 4-5 Caracterul ciudat al unei ființe sau al unui obiect Si: ciudățenie, raritate, (rar) bizarerie. 6 (Ccr; mpl) Lucru interesant, care se întâlnește rar Si: ciudățenie, raritate, (rar) bizarerie.

CURIOZITATE s.f. 1. Dorința de a cunoaște ceva nou sau neobișnuit. ♦ Indiscreție. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei ființe; (concr.) raritate, ciudățenie. [Cf. fr. curiosité, it. curiosità].

CURIOZITATE s. f. 1. dorința de a cunoaște ceva nou sau neobișnuit. ◊ indiscreție. 2. caracterul ciudat al unui lucru, al unei ființe; raritate, ciudățenie. (< fr. curiosité, lat. curiositas)

CURIOZITATE¹ f. 1) Dorință de a cunoaște, de a ști, de a afla ceva nou, necunoscut. 2) Interes meschin pentru orice, mai ales pentru chestiuni care privesc pe alții. [G.-D. curiozității; Sil. -ri-o-] /<fr. curiosité, lat. curiositas, ~atis

CURIOZITATE² ~ăți f. mai ales la pl. Caracter ciudat al unei persoane, al unui lucru sau al unui fenomen. [G.-D. curiozității; Sil. -ri-o-] /<fr. curiosité, lat. curiositas, ~atis

curiozitate f. 1. dorință de a vedea, de a ști; 2. indiscrețiune; 3. lucru rar: muzeu plin de curiozități.

*curiozitáte f. (lat. curiósitas, -átis). Dorință de a afla. Indiscrețiune. Lucru rar saŭ straniŭ pe care trebuĭe să-l vezĭ: curiozitățile unuĭ oraș. Om plin de curiozitățĭ, om sucit, năzuros, mofturos.

curiozita sf vz curiozitate

curiozitate (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. curiozității; (rarități, ciudățenii) pl. curiozități

curiozitate (-ri-o-) s. f., g.-d. art. curiozității; (rarități, ciudățenii) pl. curiozități

curiozitate s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. curiozității; (rarități, ciudățenii) pl. curiozități

curiozitate (i-o)

curiozitate, -tăți.

CURIOZITATE s. 1. v. interes. 2. ciudățenie, (grecism rar) paraxenie. (Avea unele ~ăți în comportare.) 3. v. ciudățenie. 4. raritate. (O ~ a naturii.) 5. v. indiscreție.

CURIOZITATE s. 1. atenție, interes, luare-aminte, (înv.) perierghie, privire. (I-a stîrnit ~.) 2. indiscreție. (E de-o ~ bolnăvicioasă.) 3. ciudățenie, (grecism rar) paraxenie. (Avea unele ~ în comportare.) 4. bazaconie, bizarerie, bîzdîganie, ciudățenie, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut.) 5. raritate. (O ~ a naturii.)

CURIOZITATE. Subst. Curiozitate, sete de cunoaștere, dorință de a afla, interes, curiozitate științifică; curiozitate nesănătoasă (bolnăvicioasă, maladivă), indiscreție. Zel, ardoare, ardență (livr.), neliniște. Întrebare. Atenție, concentrare. Căutare, cercetare, scrutare, scotocire, tatonare, sondare (fig.), investigare, studiere. Iscodire, iscodeală, iscodenie (rar), spionare, spionaj. Adj. Curios, interesat, atent, pătrunzător (fig.), scrutător, iscoditor, numai ochi și urechi, studios; indiscret, care își vîră nasul peste tot, băgăreț (fam.), băgăcios (fam.). Vb. A fi curios, a manifesta curiozitate, a muri de curiozitate, a manifesta interes, a fi atent, a fi numai ochi și urechi, a fi interesat, a căuta, a cerceta, a scruta, a tatona, a sonda (fig.), a examina; a-și băga nasul în toate (peste tot), a trage cu urechea, a asculta pe la uși, a se băga unde nu-i fierbe oala. a se băga ca musca-n lapte, a căsca gura, a sta cu gura căscată. A iscodi, a spiona. V. atenție, cunoaștere, informație.