15 definiții pentru ciorbă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIORBĂ, ciorbe, s. f. Fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne. ◊ Expr. A se amesteca în ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) în afacerile, în treburile altuia. A pune (sau a băga etc.) pe toți într-o ciorbă = a considera și a trata la fel mai mulți oameni, fără a ține seamă de valoarea, situația etc. lor deosebită. – Din tc. çorba.

CIORBĂ, ciorbe, s. f. Fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne. ◊ Expr. A se amesteca în ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) în afacerile, în treburile altuia. A pune (sau a băga etc.) pe toți într-o ciorbă = a considera și a trata la fel mai mulți oameni, fără a ține seamă de valoarea, situația etc. lor deosebită. – Din tc. çorba.

ciorbă sf [At: (a. 1786) IORGA, S. D. VI, 109 / V: ~oar~ / A și: ~ba / Pl: ~be / E: tc çorba] 1 Fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne Si: fiertură, borș. 2 (Pfm; îe) A se amesteca în ~ba cuiva (sau a altuia) A se amesteca (nedorit) în treburile altuia. 3 (Pfm; îe) A pune (sau a băga etc.) pe toți într-o ~ A considera și a trata la fel mai mulți oameni, fără a ține cont de diferențele dintre ei. 4 (Pfm; îe) Cine s-a ars cu ~ suflă și-n iaurt Cine a pățit-o o dată devine prevăzător. 5 (Pop; îs) ~ lungă Mâncare fără consistență, care nu satură. 6 (Fig; îas) Vorbărie. 7 (Pfm; îe) A avea o ~ de copii A avea mulți copii. 8 (Reg) Lapoviță. 9 (Reg) Noroi. 10 (Zid) Ceamur.

CIORBĂ, ciorbe, s. f. Un fel de mîncare constînd dintr-o zeamă preparată cu legume, adesea cu carne sau pește, de obicei acrită (cu borș, oțet sau sare de lămîie). V. borș, zeamă, supă. Are să-i fiarbă o ciorbă de potroace. C. PETRESCU, Î. II 221. Îi plăcea cu deosebire ciorba de știucă fiartă în zeamă de varză acră cu hrean. GHICA, S. A. 83. ◊ Expr. Ciorbă lungă = ciorbă apoasă, puțin hrănitoare; zeamă lungă; fig. vorbărie lungă, lipsită de conținut. A pune pe toți într-o ciorbă = a trata un grup de oameni la fel, fără a face vreo deosebire între ei. A se amesteca în ciorba cuiva= a se amesteca în afacerile cuiva. ◊ Fig. La fiecare pas, trebuiau să-și smulgă un picior din ciorba de lut cu apă. DUMITRIU, B. F. 63.

CIORBĂ ~e f. Fel de mâncare lichidă, pregătită din legume (uneori cu carne sau pește) și acrită cu borș. ~ de știucă. ~ de pui.~ lungă a) ciorbă cu mult lichid; ciorbă subțire; b) vorbărie multă, dar fără conținut; pălăvrăgeală. A se amesteca în ~a altuia a se amesteca în treburi străine. [G.-D. ciorbei; Sil. cior-bă] /<turc. çorba

ciorbă f. zeamă gătită cu bucățele de carne; fig. ciorbă lungă, vorbire ce nu se mai sfârșește. [Turc. ČORBÀ].

cĭórbă f., pl. e (turc. čorba, fertură, d. ar. šorba, fertură, šariba, a bea; alb. bg. sîrb. čorba, ung. csorba. V. nastrapă, șerbet, sirop, sorb 3). Munt. Fertură acră (borș) orĭ neacră în care s’a fert carne orĭ pește orĭ de post. Fig. Amestecătură (un discurs prea lung, o societate pestriță ș. a.) Prov. Cine s’a fript în (saŭ cu) cĭorbă, suflă și’n ĭaurt, cine a fost mușcat de șarpe, se teme și de șopîrlă; cine s’a’nșelat odată, e precáut pe urmă. V. heltugă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciorbă s. f., g.-d. art. ciorbei; pl. ciorbe

ciorbă s. f., g.-d. art. ciorbei; pl. ciorbe

ciorbă s. f., g.-d. art. ciorbei; pl. ciorbe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIORBĂ s. (reg.) zeamă. (A mâncat o ~ cu borș.)

CIORBĂ s. (reg.) zeamă. (A mîncat o ~ cu borș.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciorbă (ciorbe), s. f. – Fel de mîncare din zeamă acrită. Mr., megl. ciorbă. Tc. çorba (Cihac, II, 566; Miklosich, Slaw. Elem., 52 și Fremdw., 82; Șeineanu, II, 132; Lokotsch 440; Ronzevalle 78; Berneker 160), cuvînt care provine din arab. šorba, šarîb (› sp. jarabe, it. sorbetto, fr. sirop); cf. ngr. τσορβάς, alb. tšorbë, bg., sb. čorba, mag. csorba. Der. ciorbagiu, s. m. (comandant al unui regiment de ieniceri; căpetenie, șef), din tc. çorbaci, datorită asocierii, obișnuite în organizarea militară turcă, între unitatea militară și bucătăria sa proprie; ciorbalîc, s. n. (polonic).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciorbă, ciorbe s. f. băutură alcoolică.

Intrare: ciorbă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciorbă
  • ciorba
plural
  • ciorbe
  • ciorbele
genitiv-dativ singular
  • ciorbe
  • ciorbei
plural
  • ciorbe
  • ciorbelor
vocativ singular
plural
cioarbă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciorbă, ciorbesubstantiv feminin

  • 1. Fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zeamă
    • format_quote Are să-i fiarbă o ciorbă de potroace. C. PETRESCU, Î. II 221. DLRLC
    • format_quote Îi plăcea cu deosebire ciorba de știucă fiartă în zeamă de varză acră cu hrean. GHICA, S. A. 83. DLRLC
    • format_quote figurat La fiecare pas, trebuiau să-și smulgă un picior din ciorba de lut cu apă. DUMITRIU, B. F. 63. DLRLC
    • chat_bubble Ciorbă lungă = ciorbă apoasă, puțin hrănitoare; zeamă lungă. DLRLC
    • chat_bubble A se amesteca în ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) în afacerile, în treburile altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A pune (sau a băga etc.) pe toți într-o ciorbă = a considera și a trata la fel mai mulți oameni, fără a ține seamă de valoarea, situația etc. lor deosebită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.