12 definiții pentru pălăvrăgeală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂLĂVRĂGEALĂ, pălăvrăgeli, s. f. Faptul de a pălăvrăgi; vorbărie, trăncăneală, flecăreală, pălăvrăgit. [Var.: palavragea s. f.] – Pălăvrăgi + suf. -eală.

PĂLĂVRĂGEALĂ, pălăvrăgeli, s. f. Faptul de a pălăvrăgi; vorbărie, trăncăneală, flecăreală, pălăvrăgit. [Var.: palavragea s. f.] – Pălăvrăgi + suf. -eală.

pălăvrăgea sf [At: CV 1949 nr. 6, 2 / V: palav~ / Pl: ~eli / E: pălăvrăgi + -eală] 1 Discuție despre lucruri lipsite de importanță Si: flecăreală, trăncăneală, (reg) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit1 (1). 2 Vorbă multă și fără rost Si: flecăreală, trăncăneală, vorbărie.

PĂLĂVRĂGEA s. f. v. palavrageală.

PĂLĂVRĂGEALĂ ~eli f. 1) v. A PĂLĂVRĂGI. 2) Discuție fără rost, lipsită de importanță. /a pălăvrăgi + suf. ~eală

PALAVRAGEA s. f. v. pălăvrăgeală.

PALAVRAGEA s. f. v. pălăvrăgeală.

palavragea sf vz pălăvrăgeală

PALAVRAGEALĂ, palavrageli, s. f. Faptul de a palavragi; vorbărie, flecăreală. – Variantă: pălăvrăgea s. f.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pălăvrăgea (fam.) (desp. -lă-vră-) s. f., g.-d. art. pălăvrăgelii; pl. pălăvrăgeli

pălăvrăgea (fam.) (-lă-vră-) s. f., g.-d. art. pălăvrăgelii; pl. pălăvrăgeli

pălăvrăgea s. f. (sil. -vră-), g.-d. art. pălăvrăgelii; pl. pălăvrăgeli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂLĂVRĂGEA s. v. flecăreală.

PĂLĂVRĂGEA s. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit. (Lăsați ~!)

Intrare: pălăvrăgeală
pălăvrăgeală substantiv feminin
  • silabație: pă-lă-vră- info
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălăvrăgea
  • pălăvrăgeala
plural
  • pălăvrăgeli
  • pălăvrăgelile
genitiv-dativ singular
  • pălăvrăgeli
  • pălăvrăgelii
plural
  • pălăvrăgeli
  • pălăvrăgelilor
vocativ singular
plural
palavrageală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palavragea
  • palavrageala
plural
  • palavrageli
  • palavragelile
genitiv-dativ singular
  • palavrageli
  • palavragelii
plural
  • palavrageli
  • palavragelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pălăvrăgea, pălăvrăgelisubstantiv feminin

etimologie:
  • Pălăvrăgi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.