CIORBĂ, ciorbe, s. f. Un fel de mîncare constînd dintr-o zeamă preparată cu legume, adesea cu carne sau pește, de obicei acrită (cu borș, oțet sau sare de lămîie). V. borș, zeamă, supă. Are să-i fiarbă o ciorbă de potroace. C. PETRESCU, Î. II 221. Îi plăcea cu deosebire ciorba de știucă fiartă în zeamă de varză acră cu hrean. GHICA, S. A. 83. ◊ Expr. Ciorbă lungă = ciorbă apoasă, puțin hrănitoare; zeamă lungă; fig. vorbărie lungă, lipsită de conținut. A pune pe toți într-o ciorbă = a trata un grup de oameni la fel, fără a face vreo deosebire între ei. A se amesteca în ciorba cuiva= a se amesteca în afacerile cuiva. ◊ Fig. La fiecare pas, trebuiau să-și smulgă un picior din ciorba de lut cu apă. DUMITRIU, B. F. 63.