opțiuni
  • info

12 definiții pentru ciobănie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOBĂNIE s. f. Ocupația ciobanului; situația de cioban; ciobănit. – Cioban + suf. -ie.

CIOBĂNIE s. f. Ocupația ciobanului; situația de cioban; ciobănit. – Cioban + suf. -ie.

ciobănie1 sf [At: H II, 118 / Pl: ~ii / E: cioban2 + -ie] 1 Meseria de cioban2 (1). 2 Situația de cioban2 (1).

ciobănie2 sf [At: DA / Pl: ~ii / E: ns cf cioban1] (Reg) Vas de doage cu fundul dublu, având capacitatea de 10-12 l, cu care se duce apă lucrătorilor la câmp. corectat(ă)

CIOBĂNIE s. f. Slujbă (sau stare) de cioban. M-am dus la ciobănie și am slujit la niște baci de ceea parte a muntelui. SADOVEANU, N. F. 17. Toată tinerețea și-o petrecuse la ciobănie, în pîcla munților, cu buciumul, cu oile. SADOVEANU, O. III 305. Munte, munte, piatră seacă! Lasă voinicii să treacă, Să treacă la ciobănie. ALECSANDRI, P. P. 294.

CIOBĂNIE f. 1) Ocupație a ciobanului; oierit. 2) Stare de cioban. [Art. ciobănia; G.-D. ciobăniei; Sil. -ni-e] /cioban + suf. ~ie

ciobănie f. starea, traiul de cioban.

cĭobăníe f. Ocupațiunea de cĭoban, vĭața cĭobănească.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciobănie s. f., art. ciobănia, g.-d. ciobănii, art. ciobăniei

ciobănie s. f., art. ciobănia, g.-d. ciobănii, art. ciobăniei

ciobănie s. f., art. ciobănia, g.-d. ciobănii, art. ciobăniei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOBĂNIE s. v. oierit.

CIOBĂNIE s. oierit, păstorie, păstorit, (rar) oierie, păstorire, (înv. și reg.) păcurărie, (reg.) păcurărit. (Se ocupă cu ~.)

Intrare: ciobănie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobănie
  • ciobănia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ciobănii
  • ciobăniei
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciobăniesubstantiv feminin

  • 1. Ocupația ciobanului; situația de cioban. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciobănit oierie oierit păcurărie păcurărit păstorie păstorire păstorit
    • format_quote M-am dus la ciobănie și am slujit la niște baci de ceea parte a muntelui. SADOVEANU, N. F. 17. DLRLC
    • format_quote Toată tinerețea și-o petrecuse la ciobănie, în pîcla munților, cu buciumul, cu oile. SADOVEANU, O. III 305. DLRLC
    • format_quote Munte, munte, piatră seacă! Lasă voinicii să treacă, Să treacă la ciobănie. ALECSANDRI, P. P. 294. DLRLC
etimologie:
  • Cioban + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.