10 definiții pentru păcurărit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCURĂRIT s. n. (Reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – V. păcurări.

PĂCURĂRIT s. n. (Reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – V. păcurări.

păcurărit1 sn [At: LĂNCRĂNJAN, C. II, 97 / Pl: (rar) ~uri / E: păcurări] 1-4 (Reg) Exercitare a ocupației de păcurar (1, 5-6) Si: păcurărie (1-4), păstorie (1-4), păstorit1 (1-4).

PĂCURĂRIT s. n. Ocupația păcurarului1; ciobănie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂCURĂRIT s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit.

păcurărit s. v. CIOBĂNIE. OIERIT. PĂSTORIE. PĂSTORIT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păcurărit, s.n. – Păstorit. – Din păcurări.

păcurărit, s.n. – Păstorit. – Din păcurări.

Intrare: păcurărit (s.n.)
păcurărit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcurărit
  • păcurăritul
  • păcurăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • păcurărit
  • păcurăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcurăritsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi păcurări DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.