opțiuni
  • info
11 definiții pentru păcurărit (s.n.)

Explicative DEX

PĂCURĂRIT s. n. (Reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – V. păcurări.

PĂCURĂRIT s. n. (Reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – V. păcurări.

păcurărit1 sn [At: LĂNCRĂNJAN, C. II, 97 / Pl: (rar) ~uri / E: păcurări] 1-4 (Reg) Exercitare a ocupației de păcurar (1, 5-6) Si: păcurărie (1-4), păstorie (1-4), păstorit1 (1-4).

PĂCURĂRIT s. n. Ocupația păcurarului1; ciobănie.

Ortografice DOOM

păcurărit (reg.) s. n.

păcurărit (reg.) s. n.

păcurărit s. n.

Sinonime

PĂCURĂRIT s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit.

păcurărit s. v. CIOBĂNIE. OIERIT. PĂSTORIE. PĂSTORIT.

Arhaisme și regionalisme

păcurărít, s.n. Păstorit. – Din păcurări.

păcurărit, s.n. – Păstorit. – Din păcurări.

păcurărit, s.n. – Păstorit. – Din păcurări.

Intrare: păcurărit (s.n.)
păcurărit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcurărit
  • păcurăritul
  • păcurăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • păcurărit
  • păcurăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcurăritsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi păcurări DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.