6 definiții pentru ciobănit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOBĂNIT s. n. Ciobănie. – V. ciobăni.

CIOBĂNIT s. n. Ciobănie. – V. ciobăni.

ciobănit sn [At: DA ms / Pl: ? / E: ciobani] 1-2 Ciobănire (1-2).

CIOBĂNIT s. n. Ciobănie. Am, din ciobănitul meu, douăzeci de oi, le dau pe toate [la turma de oi a gospodăriei colective], că n-am casă, n-am pe nimeni, trăiesc pe la tîrle de oi străine. CAMILAR, TEM. 122.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: ciobănit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobănit
  • ciobănitul
  • ciobănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ciobănit
  • ciobănitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciobănitsubstantiv neutru

  • 1. Ciobănie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciobănie
    • format_quote Am, din ciobănitul meu, douăzeci de oi, le dau pe toate [la turma de oi a gospodăriei colective], că n-am casă, n-am pe nimeni, trăiesc pe la tîrle de oi străine. CAMILAR, TEM. 122. DLRLC
etimologie:
  • vezi ciobăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.