CIOBĂNIE s. f. Slujbă (sau stare) de cioban. M-am dus la ciobănie și am slujit la niște baci de ceea parte a muntelui. SADOVEANU, N. F. 17. Toată tinerețea și-o petrecuse la ciobănie, în pîcla munților, cu buciumul, cu oile. SADOVEANU, O. III 305. Munte, munte, piatră seacă! Lasă voinicii să treacă, Să treacă la ciobănie. ALECSANDRI, P. P. 294.