18 definiții pentru cidru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cídru sns [At: BIANU, D. S. 5 / E: fr cidre] (Pop) Băutură alcoolică obținută prin fermentarea merelor sau a altor fructe.

CÍDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea sucului de mere (sau a altor fructe). – Din fr. cidre.

CÍDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de mere (sau a altor fructe). – Din fr. cidre.

CÍDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de mere (mai rar de pere sau de alte fructe).

CÍDRU s.n. Băutură alcoolică care se obține prin fermentarea mustului de mere. [< fr. cidre].

CÍDRU s. n. băutură obținută prin fermentarea alcoolică a mustului de mere. (< fr. cidre)

CÍDRU n. Băutură alcoolică slabă obținută prin fermentarea sucului de mere (sau a altor fructe). /<fr. cidre

*cídru n., pl. urĭ (fr. cidre, d. lat. sícĕra devenit císĕra, cisre, cisdre, cidre. V. cighir, sicheră). Barb. Vin de mere saŭ de alte poame.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cídru (ci-dru) s. n., art. cídrul

cídru s. n. (sil. -dru), art. cídrul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÍDRU s. (pop.) must. (A băut un pahar de ~.)

CIDRU s. (pop.) must. (A băut un pahar de ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cídru s. n. – Băutură obținută prin fermentarea mustului de mere. Fr. cidre.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cídru1, s.n. – Băutură obținută prin fermentarea sucului de mere. ♦ (med. pop.) „Mărul este folosit în medicina populară pentru boli de stomac, insomnie, în pomezi pentru crăpăturile pielii, astenie nervoasă, răceli. Merele se tescuiesc, obținându-se cidrul (vin de mere)” (Borza, 1968: 107). – Din fr. cidre „cidru” (DER, DEX, MDA) < lat. sicera devenit cisera, cisre, cisdre, cidre (Scriban).

cídru2, (cedru), s.n. – (reg.; bot.) Tuia; arborele vieții; chidru, tidru, tindru (Viman, 1989): „Numa-n munte este-un t’idru / Așa tinerel și mândru” (Papahagi, 1925: 199). – Lat. cedrus „cedru”, prin intermediul sl. kedrŭ (DER).

cídru1, s.n. – Băutură obținută prin fermentarea sucului de mere. „Mărul este folosit în medicina populară pentru boli de stomac, insomnie, în pomezi pentru crăpăturile pielii, astenie nervoasă, răceli. Merele se tescuiesc, obținându-se cidrul (vin de mere)” (Borza 1968: 107). – Din fr. cidre (DER).

cídru2, (cedru), s.n. – (bot.) Tuia; arborele vieții (chidru, tidru, tindru) (Viman 1989): „Numai-n munte este-un t’idru / Așa tinerel și mândru” (Papahagi 1925: 199). – Lat. cedrus, prin intermediul sl. kedrŭ (DER).

Intrare: cidru
  • silabație: ci-dru
substantiv neutru (N40)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cidru
  • cidrul
  • cidru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cidru
  • cidrului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cidru

  • 1. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea sucului de mere (sau a altor fructe).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: must

etimologie: