Definiția cu ID-ul 949563:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cidru2, (cedru), s.n. – (reg.; bot.) Tuia; arborele vieții; chidru, tidru, tindru (Viman, 1989): „Numa-n munte este-un t’idru / Așa tinerel și mândru” (Papahagi, 1925: 199). – Lat. cedrus „cedru”, prin intermediul sl. kedrŭ (DER).