14 definiții pentru chițibuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chițibúș sn [At: CREANGĂ, P. 263/18 / V: (rar) ~țigúș sn / Pl: ~uri / E: nct] (Pfm) 1 Fleac. 2 Apucătură. 3 Șiretlic. 4 (Rar) Mecanism cu scripete cu care se ridică greutățile mai mici.

CHIȚIBÚȘ, chițibușuri, s. n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanță; mărunțiș, fleac. ♦ Tertip, șmecherie de care uzează cineva pentru a obține ceva. – Et. nec.

CHIȚIBÚȘ, chițibușuri, s. n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanță; mărunțiș, fleac. ♦ Tertip, șmecherie de care uzează cineva pentru a obține ceva. – Et. nec.

CHIȚIBÚȘ, chițibușuri, s. n. 1. Lucru sau fapt lipsit de importanță, amănunt fără valoare; mărunțiș, fleac. Cu chițibușuri de aceste să ne zăbăvim noi? CREANGĂ, P. 263. Am o mulțime de chițibușuri de făcut. ȘEZ. XX 14. 2. Subtilitate de mică importanță; tertip. A umbla cu chițibușuri.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chițibúș (fam.) s. n., pl. chițibúșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIȚIBÚȘ s. v. mărunțiș.

CHIȚIBÚȘ s. v. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chițibúș (chițibúșuri), s. n.1. Fleac, bagatelă. – 2. Tertip, truc. – 3. (Rar.) Strîngător de velă. Origine necunoscută. DAR și Scriban se gîndesc la o deformare de la pițiguș „lucru mărunt.” În ultimul sens, ar putea fi o deformare a germ. Kettenbrücke „pod suspendat”, asimilat cu cuvîntul rom.Der. chițibușar, s. m. (șmecher).

CHIȚIBÚȘ ~uri n. 1) Obiect lipsit de importanță; fleac; mărunțiș. 2) pop. Manevră iscusită prin care se maschează realitatea; șiretlic; truc; tertip; stratagemă. /Orig. nec.

chițibuș n. Mold. bagatelă, fleac. [Origină necunoscută].

chițibúș și (rar) chițigúș n., pl. urĭ (din pițiguș, adică „ceva mic”). Lucru neînsemnat, fleac, bagatelă. Subterfugiŭ: a umbla cu chițibușurĭ. Cabestan. V. ciencĭ, cîrcĭob, cîrcotă și șicană.

chiurchiubúș sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~uri / E: ns cf tc kyrkbeș] (Reg) Chițibuș.

chițibúș s. n., pl. chițibúșuri

CHIȚIBUȘ s. bagatelă, fleac, mărunțiș, nimic, prostie, (înv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~uri!)

chițibuș s. v. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ȘIRETENIE. ȘIRETLIC. ȘMECHERIE. TERTIP. TRUC. VICLENIE. VICLEȘUG.

Intrare: chițibuș
chițibuș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chițibuș
  • chițibușul
  • chițibușu‑
plural
  • chițibușuri
  • chițibușurile
genitiv-dativ singular
  • chițibuș
  • chițibușului
plural
  • chițibușuri
  • chițibușurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)