Definiția cu ID-ul 437968:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chițibuș (chițibușuri), s. n.1. Fleac, bagatelă. – 2. Tertip, truc. – 3. (Rar.) Strîngător de velă. Origine necunoscută. DAR și Scriban se gîndesc la o deformare de la pițiguș „lucru mărunt.” În ultimul sens, ar putea fi o deformare a germ. Kettenbrücke „pod suspendat”, asimilat cu cuvîntul rom.Der. chițibușar, s. m. (șmecher).