9 definiții pentru chelălăit (s.n.) schelălăit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chelălăit1 sn [At: ODOBESCU, S. III, 134 / V: sche~, schiol~ / Pl: ~uri / E: chelălăi] Chelălăitură.

CHELĂLĂÍT1 s. n. Chelălăială. – V. chelălăi.

CHELĂLĂÍT1 s. n. Chelălăială. – V. chelălăi.

CHELĂLĂÍT1 s. n. Faptul de a chelălăi; chelălăi tură, chelălăială. Pare că se și aude... chelălădtul lor [al cîinilor], de bucurie sau de durere. ODOBESCU, S. III 134. – Variantă: schelălăít (C. PETRESCU, C. V. 148) s. n.

CHELĂLĂÍT1 s. n. Faptul de a chelălăi; chelălăială. [Var.: schelălăit s. n.]

SCHELĂLĂÍT s. n. v. chelălăit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHELĂLĂÍT s. v. schelălăit.

CHELĂLĂIT s. chelălăială, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, schcunat, scheunătură, (rar) scheaun. (~ de cîine.)

Intrare: chelălăit (s.n.)
chelălăit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelălăit
  • chelălăitul
  • chelălăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • chelălăit
  • chelălăitului
plural
vocativ singular
plural
schelălăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schelălăit
  • schelălăitul
  • schelălăitu‑
plural
  • schelălăituri
  • schelălăiturile
genitiv-dativ singular
  • schelălăit
  • schelălăitului
plural
  • schelălăituri
  • schelălăiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chelălăit (s.n.) schelălăit

etimologie:

  • vezi chelălăi
    surse: DEX '98 DEX '09