11 definiții pentru scheunat șcheunat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHEUNÁT s. n. Scheunare, chelălăit. [Pr.: sche-u-] – V. scheuna.

scheunat sn [At: AGÂRBICEANU, P. M. 20 / P: sche-u~ / V: ~nit, șche~ / Pl: ? / E: scheuna] 1-3 Schelălăială (1-3).

SCHEUNÁT s. n. Scheunare, chelălăit. [Pr.: sche-u-] – V. scheuna.

SCHEUNÁT s. n. Scheunare, chelălăit. Am auzit pe sub pămînt scheunînd un cățel luat de ape... a trecut scheunatul pe sub mine, s-a lot dus la vale. CAMILAR, N. II 202. – Variantă: șcheunát (CAMILAR, N. I 153) s. n.

SCHEUNÁT n. 1) v. A SCHEUNA. 2) Sunet caracteristic prelung, scos, mai ales, de câini. /v. scheuna

ȘCHEUNÁT s. n. v. scheunat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scheunát s. n. (sil. sche-u-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHEUNÁT s. v. schelălăit.

SCHEUNAT s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunătură, (rar) scheaun. (~ de cîine.)

Intrare: scheunat
  • silabație: sche-u-nat
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scheunat
  • scheunatul
  • scheunatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scheunat
  • scheunatului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șcheunat
  • șcheunatul
  • șcheunatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șcheunat
  • șcheunatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scheunat șcheunat

etimologie:

  • vezi scheuna
    surse: DEX '09 DEX '98