opțiuni
  • info
10 definiții pentru chelălăitură

Explicative DEX

CHELĂLĂITURĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. [Pr.: -lă-i-] – Chelălăi + suf. -tură.

CHELĂLĂITURĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. [Pr.: -lă-i-] – Chelălăi + suf. -tură.

chelălăitură sf [At: CANTEMIR, IST. 236 / V: schil~, scherl-~ / Pl: ~ri / E: chelălăi + -itură] Lătrătură jalnică, plângătoare.

CHELĂLĂITURĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. S-auzea pe cîmp chelălăitura unui cîine. ◊ Fig. Exclamație nearticulată, rostită pe ton plîngător; tînguire, vaiet. Unde-i? se zvîrcoli Omu cu o chelălăitura ca a mutului. SADOVEANU, P. M. 271. Nu trebuie dat crezămînt chelălăiturilor acestor canalii. CARAGIALE, O. II 105. – Pronunțat: -lă-i-.

CHELĂLĂITURĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. – Din chelălăi + suf. -(i)tură.

CHELĂLĂIT sbst., CHELĂLĂITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a chelălăi: pare că se și aude răsunetul lătrăturilor, chalălăitul lor de bucurie (L.-M.) 2 Lătrat lung cu urlete de durere: huiduiturile și rîsetele acoper... chelălăiturile animalului (CAR.).

Ortografice DOOM

chelălăitură (desp. -lă-i-) s. f., g.-d. art. chelălăiturii; pl. chelălăituri

chelălăitură (-lă-i-) s. f., g.-d. art. chelălăiturii; pl. chelălăituri

chelălăitură s. f. (sil. -lă-i-), g.-d. art. chelălăiturii; pl. chelălăituri

Sinonime

CHELĂLĂITURĂ s. v. schelălăit.

CHELĂLĂITURĂ s. chelălăială, chelălăit, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură, (rar) scheaun. (~ cîinelui.)

Intrare: chelălăitură
chelălăitură substantiv feminin
  • silabație: -lă-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelălăitură
  • chelălăitura
plural
  • chelălăituri
  • chelălăiturile
genitiv-dativ singular
  • chelălăituri
  • chelălăiturii
plural
  • chelălăituri
  • chelălăiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chelălăitură, chelălăiturisubstantiv feminin

  • 1. Chelălăială, schelălăit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chelălăială schelălăit
    • format_quote S-auzea pe câmp chelălăitura unui câine. DLRLC
    • 1.1. figurat Exclamație nearticulată, rostită pe ton plângător. DLRLC
      sinonime: tânguire vaiet
      • format_quote Unde-i? se zvîrcoli Omu cu o chelălăitură ca a mutului. SADOVEANU, P. M. 271. DLRLC
      • format_quote Nu trebuie dat crezămînt chelălăiturilor acestor canalii. CARAGIALE, O. II 105. DLRLC
etimologie:
  • Chelălăi + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.