6 definiții pentru scheaun


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHEÁUN, scheaune, s. n. (Rar) Scheunătură. – Din scheuna (derivat regresiv).

scheaun sn [At: SADOVEANU, O. XVII, 183 / S și: schiaun / Pl: ~e / E: pvb scheuna] (Rar) Scheunat (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scheáun (rar) s. n., pl. scheáune

scheáun s. n., pl. scheáune


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHEÁUN s. v. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură.

scheaun s. v. CHELĂLĂIALĂ. CHELĂLĂIT. CHELĂLĂITURĂ. SCHELĂLĂIALĂ. SCHELĂLĂIT. SCHELĂLĂITURĂ. SCHEUNARE. SCHEUNAT. SCHEUNĂTURĂ.

Intrare: scheaun
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scheaun
  • scheaunul
  • scheaunu‑
plural
  • scheaune
  • scheaunele
genitiv-dativ singular
  • scheaun
  • scheaunului
plural
  • scheaune
  • scheaunelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scheaun

etimologie: