cenușar [At: ALECSANDRI, T. 1758 / V: ~șer / Pl: ~e sn, ~i sm / E: cenușă + -ar] 1 sm (Rar) Persoană care adună cenușă pentru fabricarea săpunului. 2 sm (Rar) Cenușotcă. 3 sm (Mol; înv; gmț) Copist prost (care usca cerneala presărând cenușă). 4 sm (Bot; reg) Arbore cu flori mici, galbene-verzui, cu miros neplăcut Si: arbore-puturos. 5 sn Loc de sub sobă unde cade cenușa. 6 sn Loc unde se depozitează cenușa. 7 sn (Rar) Scrumieră. 8 sn (Rar) Urnă în care se păstrează rămășițele morților incinerați. 9 sn Cearșaf în care se pune cenușă amestecată cu paie, deasupra rufelor spălate și așezate în putină sau prin care se leșia când se albeau cămășile. 10 sn Cadă mare îngropată în pământ în care se punea var nestins pentru a se face lapte de var. 11-12 sn (Tăb) Bazin sau butoi în care se efectuează, cu ajutorul unor substanțe chimice, depilarea pielii și prepararea ei pentru prelucrare. 13 sn (Tăb) Aparat cu care se îndepărtează părul de pe pielea întrebuințată pentru încălțăminte. 14-15 sn Cenușărire (3-4).

CENUȘAR², cenușare, s. n. 1. Cutie așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, în care cade cenușa rezultată din ardere.2. Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude cu o soluție de lapte de var (pentru a le curăța de păr). Ieși în curte să treacă la magazia dubelor și a cenușarelor cu var stins, în care se aruncă pieile crude pentru a fi roase de păr. ARDELEANU, D. 241. 3. Urna în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară.

CENUȘAR¹, cenușare, s. n. 1. Cutie așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, în care cade cenușa rezultată din ardere. 2. Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude, cu o soluție de lapte de var, pentru a le curăța de păr. 3. Urnă în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară. – Din cenușă + suf. -ar.

CENUȘAR¹ ~e n. 1) Cavitate în partea de jos a unei sobe, unde cade cenușa. 2) Bazin cu o soluție specială de var, în care se pun pieile pentru a îndepărta părul și epiderma. 3) Vas în care se păstrează cenușa unui mort după incinerare; urnă cinerară; urnă funerară. 4) înv. Vas de diferite forme și dimensiuni, în care se scutură scrumul sau se aruncă mucurile de țigară; cenușerniță; scrumieră. /cenușă + suf. ~ar

cenușár și (est) -șér m. Copist care odinioară începea funcțiunea punînd cenușă pe hîrtiile scrise ca să se usuce cerneala pe cînd nu era sugătoare. Un copac cu florĭ puturoase originar din China (ailanthus glandulosa). S. n., pl. e. Partea în care cade cenușa la o sobă, la o mașină. Pînza care conține cenușa p. leșie. Scrumelniță.

cenușar² (cutie; atelier; urnă) s. n., pl. cenușare

cenușar² (cutie, atelier, urnă) s. n., pl. cenușare

cenușar (cutie, atelier, urnă) s. n., pl. cenușare

cenușar.

CENUȘAR s. v. scrumieră.

CENUȘAR s. 1. v. urnă funerară. 2. (Transilv., Mold.) leșier. (Prin ~ se strecoară leșia.) 3. (BOT.; Ailanthus altissima sau glandulosa) oțetar fals, (reg.) arbore-puturos.

CENUȘAR s. 1. urnă cinerară. 2. (Transilv., Mold.) leșier. (Prin ~ se strecoară leșia.) 3. (BOT.; Ailanthus altissima sau glandulosa) (reg.) arbore-puturos.

cenușar s. v. SCRUMIERĂ.

cenușar, cenușare, (cenușer), s.n. 1. Cutie din metal așezată sub grătarul unei sobe de încălzit, al unui cuptor în care cade cenușa rezultată din ardere: „...și i-a luat coconul și i l-a băgat sub cenușer” (Bilțiu, 1999: 104). 2. Cârpa în care se pune cenușa pentru a face leșie. ■ Atestat cu acest sens și în Maram. din dreapta Tisei. 3. Scrumieră. – Din cenușă + suf. -ar (MDA).

cenușar, cenușare, (cenușer), s.n. – 1. Cutie din metal așezată sub grătarul unei sobe de încălzit, al unui cuptor în care cade cenușa rezultată din ardere: „...și i-a luat coconul și i l-a băgat sub cenușer” (Bilțiu, 1999: 104). 2. Cârpa în care se pune cenușa pentru a face leșie (Bud, 1908; Memoria, 2001). Atestat cu acest sens și în Maramureșul din dreapta Tisei (loc. Plăiuț). – Din cenușă (< lat. cinis, cinus, prin intermediul unui der. *cinusia, Pușcariu, CDDE, DA) + suf. -ar (DLRM, DEX, MDA).