cenușar, cenușare, (cenușer), s.n. 1. Cutie din metal așezată sub grătarul unei sobe de încălzit, al unui cuptor în care cade cenușa rezultată din ardere: „...și i-a luat coconul și i l-a băgat sub cenușer” (Bilțiu, 1999: 104). 2. Cârpa în care se pune cenușa pentru a face leșie. ■ Atestat cu acest sens și în Maram. din dreapta Tisei. 3. Scrumieră. – Din cenușă + suf. -ar (MDA).