CENUȘAR², cenușare, s. n. 1. Cutie așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, în care cade cenușa rezultată din ardere.2. Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude cu o soluție de lapte de var (pentru a le curăța de păr). Ieși în curte să treacă la magazia dubelor și a cenușarelor cu var stins, în care se aruncă pieile crude pentru a fi roase de păr. ARDELEANU, D. 241. 3. Urna în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară.