feciorie¹ [At: VARLAAM, C. II, 6 / Pl: ~ii / E: fecioară + -ie] 1 Virginitate. 2 (Pop; îe) A strica ~ia A dezvirgina. 3 (Fig) Puritate.

FECIORIE¹ sf. 1 Stare de fecioară, fetie, virginitate ¶ 2 pr. ext. Curățenie, nevinovăție, castitate.

FECIORIE¹, feciorii s. f. Calitatea de a fi fecioară; castitate, virginitate; p. ext. curățenie, nevinovăție.

FECIORIE¹, feciorii, s. f. Calitatea de a fi fecioară; castitate, virginitate; p. ext. curățenie, nevinovăție. – Din fecior + suf. -ie.

FECIORIE¹ f. Stare a unei persoane virgine; virginitate. /fecioară + suf. ~ie

feciorie f. 1. stare de fecioară; 2. fig. curățenie, nevinovăție.

fecĭoríe f. Starea de fecĭoară, virginitate. Starea de fecĭor (de flăcăŭ), adolescență.

feciorie s. f., art. fecioria, g.-d. feciorii, art. fecioriei

feciorie s. f., art. fecioria, g.-d. feciorii, art. fecioriei

feciorie (castitate, timpul cât cineva este fecior) s. f., art. fecioria, g.-d. art. fecioriei; pl. feciorii

FECIORIE s. v. feciorică.

FECIORIE s. 1. v. virginitate. 2. v. inocență.

FECIORIE s. 1. castitate, cinste, neprihănire, nevinovăție, virginitate, (pop.) fetie, (fig.) curățenie, (înv. fig.) curăție. (~ unei fete; și-a păstrat ~.) 2. candoare, castitate, inocență, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curățenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăție. (~ zîmbetului ei.)

feciorie s. v. FECIORICĂ.