14 definiții pentru calapod


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALAPÓD, calapoade, s. n. Piesă de lemn în forma labei piciorului, folosită la confecționarea încălțămintei sau pentru a menține forma acesteia; formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile. ♦ P. gener. Tipar, formă, model. ◊ Expr. Pe același calapod = la fel, asemănător, identic. – Din ngr. kalapódi.

CALAPÓD, calapoade, s. n. Piesă de lemn în forma (labei) piciorului, întrebuințată la confecționarea încălțămintei sau care se pune în încălțăminte pentru a împiedica să se deformeze; formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile. ♦ gener. Tipar, formă, model. ◊ Expr. Pe același calapod = la fel, asemănător, identic. – Din ngr. kalapódi.

CALAPÓD, calapoade, s. n. 1. Piesă de lemn în forma piciorului (sau a labei piciorului), întrebuințată la confecționarea încălțămintei pentru a-i da mărimea și forma dorită; formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile. Calapod pentru pantofi. ◊ (Metaforic) În fundul inimii lui își jura de a... scrie și el așa... Primele foiletoane merg cam greu. Adesea trebuie să fure calapodul cu cizmă cu tot. VLAHUȚĂ, O. A. 212. 2. Fig. Tipar, formă, model, chip. Acest calapod sufletesc... trădează o concepție copilăroasă. MACEDONSKI, O. IV 146. [Bolintineanu] n-a făcut decît un roman după toate calapoadele romantismului. DEMETRESCU, O. 157. Expr. Pe același calapod = la fel, în același fel.

CALAPÓD, calapoade, s. n. Piesă de lemn în forma (labei) piciorului, întrebuințată la confecționarea încălțămintei sau care se pune în încălțăminte pentru a o împiedica să se deformeze; formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile. ♦ Fig. Tipar, formă, model. ◊ Expr. Pe același calapod = la fel. – Ngr. kalapodi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calapód s. n., pl. calapoáde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALAPÓD s. 1. (reg.) tălpălău. (~ pentru încălțăminte.) 2. șan. (~ pentru cizme.) 3. formă, model, tipar, (pop.) calup. (Confecționat după ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

calapód (calapoáde), s. n.1. Formă. – 2. Formă de lemn pentru pălării. – 3. Tipar, în general. Mr. călăpode. Ngr. ϰαλαπόδι, din gr. ϰαλόπους „picior de lemn” (Meyer 167; REW 1525; Gáldi 157), cf. alb. kalimpodhjë. Cf. calibru și calup.

CALAPÓD ~oáde n. 1) Piesă de lemn, de forma labei piciorului, pe care se lucrează încălțămintea sau pe care se pune încălțămintea pentru a nu se deforma. 2) Formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile (în procesul de confecționare); calup. 3) Model după care se reproduc obiecte identice; tipar; șablon. *Pe același ~ la fel; identic. /<ngr. kalapódi

calapod n. 1. picior de lemn ce servă de tipar cismarului; 2. fig. formă; tipar. [Gr. mod. KALAPÓDI, picior de lemn]. V. calup.

calapód n., pl. oade (ngr. kalapódi, d. vgr. kalópus, din kâlon, lemn, și pûs, podós, picĭor. V. calup, calibru, galoș, polip). Picĭor de lemn care servește ca model cizmaruluĭ. A bate la calapod, a’ntinde pe calapod, (fig.) a fi cizmar. A vorbi după calapod, a vorbi după clișeŭ, după tiparu altuĭa.

calapód s. n., pl. calapoáde

CALAPOD s. 1. (reg.) tălpălău. (~ pentru încălțăminte.) 2. șan. (~ pentru cizme.) 3. formă, model, tipar, (pop.) calup. (Confecționat după ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pe același calapod expr. identic (cu), similar (cu)

Intrare: calapod
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calapod
  • calapodul
  • calapodu‑
plural
  • calapoade
  • calapoadele
genitiv-dativ singular
  • calapod
  • calapodului
plural
  • calapoade
  • calapoadelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)