9 definiții pentru bubuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUBUÍRE, bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit. – V. bubui.

BUBUÍRE, bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit. – V. bubui.

bubuire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: bubui] (Rar) Bubuit.

bubuire s.f. Bubuit. Bubuirile buciumurilor înălțau la cer prelungă zvoană a morții (SADOV.). • sil. -bu-i-. pl. -i. /v. bubui.

BUBUÍRE, bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit, bubuitură. Bubuirile buciumelor înălțau la cer prelungă zvoană a morții. SADOVEANU, O. I 5. A fost necurmată bubuire de tunuri. SANDU-ALDEA, U. P. 127.

BUBUÍRE, bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit. – V. bubui.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bubuire (rar) s. f., g.-d. art. bubuirii; pl. bubuiri

bubuíre s. f., g.-d. art. bubuírii; pl. bubuíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUBUIRE s. bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. si reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)

Intrare: bubuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bubuire
  • bubuirea
plural
  • bubuiri
  • bubuirile
genitiv-dativ singular
  • bubuiri
  • bubuirii
plural
  • bubuiri
  • bubuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bubuire, bubuirisubstantiv feminin

  • 1. rar Bubuit, bubuitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bubuirile buciumelor înălțau la cer prelungă zvoană a morții. SADOVEANU, O. I 5. DLRLC
    • format_quote A fost necurmată bubuire de tunuri. SANDU-ALDEA, U. P. 127. DLRLC
etimologie:
  • vezi bubui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.