opțiuni
  • info

10 definiții pentru bubuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUBUIRE, bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit. – V. bubui.

BUBUIRE, bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit. – V. bubui.

bubuire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: bubui] (Rar) Bubuit.

bubuire s.f. Bubuit. Bubuirile buciumurilor înălțau la cer prelungă zvoană a morții (SADOV.). • sil. -bu-i-. pl. -i. /v. bubui.

BUBUIRE, bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit, bubuitură. Bubuirile buciumelor înălțau la cer prelungă zvoană a morții. SADOVEANU, O. I 5. A fost necurmată bubuire de tunuri. SANDU-ALDEA, U. P. 127.

BUBUIRE, bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit. – V. bubui.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bubuire (rar) s. f., g.-d. art. bubuirii; pl. bubuiri

bubuire (rar) s. f., g.-d. art. bubuirii; pl. bubuiri

bubuire s. f., g.-d. art. bubuirii; pl. bubuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUBUIRE s. v. bubuitură.

BUBUIRE s. bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. si reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)

Intrare: bubuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bubuire
  • bubuirea
plural
  • bubuiri
  • bubuirile
genitiv-dativ singular
  • bubuiri
  • bubuirii
plural
  • bubuiri
  • bubuirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bubuire, bubuirisubstantiv feminin

  • 1. rar Bubuit, bubuitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bubuit bubuitură
    • format_quote Bubuirile buciumelor înălțau la cer prelungă zvoană a morții. SADOVEANU, O. I 5. DLRLC
    • format_quote A fost necurmată bubuire de tunuri. SANDU-ALDEA, U. P. 127. DLRLC
etimologie:
  • vezi bubui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.