opțiuni
  • info

13 definiții pentru bubuitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUBUITURĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tură.

BUBUITURĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tură.

bubuitură sf [At: ISPIRESCU, L. 99 / P: ~bu-i ~ / Pl: ~ri / E: bubui + -tură] Bubuit.

bubuitură s.f. Bubuit. Se aud bubuituri în ușa compartimentului (CAR.). ♦ Ext. Împușcătură. Bubuiturile tunurilor se auzeau tot mai aproape. • sil. -bu-i-. pl. -i. /bubui + -tură.

BUBUITURĂ, bubuituri, s. f. Zgomot scurt, înfundat și puternic; bubuit. O bubuitură înfundată și un zornăit de sticlă spartă curmară vorbăria. PAS, L. I 19. Se aud bubuituri în ușa compartimentului. CARAGIALE, O. II 162. Se auziră niște... bubuituri și duduituri îngrozitoare, ca de tunet. ISPIRESCU, L. 99. ♦ Împușcătură. Cîte zece încărcături de fiecare [pușcă]; în totul lui tot, patruzeci de bubuituri în fiecare zi. SADOVEANU, Z. C. 330. – Pronunțat: -bu-i-.

BUBUITURĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. – Din bubui + suf. -(i)tură.

bubuitură f. bubuit prelungit.

bubuitúră f., pl. ĭ. Zgomot de tunet orĭ de descărcărĭ de tunurĭ, detunătură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bubuitură (desp. -bu-i-) s. f., g.-d. art. bubuiturii; pl. bubuituri

bubuitură (-bu-i-) s. f., g.-d. art. bubuiturii; pl. bubuituri

bubuitură s. f. (sil. -bu-i-), g.-d. art. bubuiturii; pl. bubuituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUBUITURĂ s. bubuire, bubuit, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)

BUBUITURĂ s. bubuire, bubuit, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. si reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BUBUITURĂ SONICĂ bang sonic (v.)

Intrare: bubuitură
bubuitură substantiv feminin
  • silabație: bu-bu-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bubuitură
  • bubuitura
plural
  • bubuituri
  • bubuiturile
genitiv-dativ singular
  • bubuituri
  • bubuiturii
plural
  • bubuituri
  • bubuiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bubuitură, bubuiturisubstantiv feminin

  • 1. Zgomot scurt, înfundat și puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bubuit
    • format_quote O bubuitură înfundată și un zornăit de sticlă spartă curmară vorbăria. PAS, L. I 19. DLRLC
    • format_quote Se aud bubuituri în ușa compartimentului. CARAGIALE, O. II 162. DLRLC
    • format_quote Se auziră niște... bubuituri și duduituri îngrozitoare, ca de tunet. ISPIRESCU, L. 99. DLRLC
    • 1.1. Împușcătură. DLRLC
      sinonime: împușcătură
      • format_quote Cîte zece încărcături de fiecare [pușcă]; în totul lui tot, patruzeci de bubuituri în fiecare zi. SADOVEANU, Z. C. 330. DLRLC
etimologie:
  • Bubui + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.