Definiția cu ID-ul 901193:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUBUIRE, bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit, bubuitură. Bubuirile buciumelor înălțau la cer prelungă zvoană a morții. SADOVEANU, O. I 5. A fost necurmată bubuire de tunuri. SANDU-ALDEA, U. P. 127.