11 definiții pentru bocănitură
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BOCĂNITURĂ, bocănituri, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -tură.
BOCĂNITURĂ, bocănituri, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bocănitură sf [At: DUNĂREANU, CH. 10 / Pl: ~ri / E: bocăni + -(i)tură] 1-2 Bocănit (1, 4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bocănitură s.f. Bocănit. • pl. -uri. /bocăni + -itură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BOCĂNITURĂ (pl. -turi) sf. Bocăneală, bocănit, ciocănitură: aud prin somn bocănituri (VLAH.) [bocăni].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BOCĂNITURĂ, bocănituri, s. f. Zgomotul produs prin bocănire; bocănit. De-afară veneau bocăniturile în fugă ale unor bocanci. CAMILAR, N. I 81. Tăcură lucrătorii, lăsînd loc huruitului mașinilor și bocăniturilor greoaie și repezi ale ciocanului. ARDELEANU, D. 249. Pe cînd bătrînul era aproape să-și isprăvească mîncarea, auzi cîteva bocănituri grele. DUNĂREANU, CH. 8.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOCĂNITURĂ, bocănituri, s. f. Bocănit; zgomot produs prin lovire repetată cu un obiect tare. – Din bocăni + suf. -(i)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bocănitură s. f., g.-d. art. bocăniturii; pl. bocănituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bocănitură s. f., g.-d. art. bocăniturii; pl. bocănituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bocănitură s. f., g.-d. art. bocăniturii; pl. bocănituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BOCĂNITURĂ s. 1. v. bocănit. 2. v. bătaie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BOCĂNITURĂ s. 1. bocăneală, bocănit, pocăneală, pocănit, pocănitură, (reg.) bontăneală, bontănitură. (O ~ ritmică.) 2. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, ciocăneală, ciocănire, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în ușă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bocănitură, bocăniturisubstantiv feminin
- 1. Bocăneală, bocănire, bocănit, bontăneală, bontănitură, bătaie, ciocăneală, ciocănire, ciocănitură, pocnit, pocăneală, tocănire, tocănit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De-afară veneau bocăniturile în fugă ale unor bocanci. CAMILAR, N. I 81. DLRLC
- Tăcură lucrătorii, lăsînd loc huruitului mașinilor și bocăniturilor greoaie și repezi ale ciocanului. ARDELEANU, D. 249. DLRLC
- Pe cînd bătrînul era aproape să-și isprăvească mîncarea, auzi cîteva bocănituri grele. DUNĂREANU, CH. 8. DLRLC
-
etimologie:
- Bocăni + sufix -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.