Definiția cu ID-ul 971759:
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BOCĂNITURĂ s. 1. bocăneală, bocănit, pocăneală, pocănit, pocănitură, (reg.) bontăneală, bontănitură. (O ~ ritmică.) 2. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, ciocăneală, ciocănire, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în ușă.)