Definiția cu ID-ul 451566:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BENEFÍCIU s. n. 1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligații. 2. folos, profit, câștig. ♦ ~ de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune. ◊ venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare. ♦ sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva verificării. (< lat. beneficium, fr. bénéfice)