BAZACONIE, bazaconii, s. f. Lucru ciudat, de mirare, de necrezut; ciudățenie, năzbîtie, drăcie, comedie, minunăție. Auzind asemenea bazaconii, Mînecuță se îngrețoșa de istov. SADOVEANU, P. M. 181. Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atîtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. REBREANU, R. II 26. Îi băgase mamei o mulțime de bazaconii în cap, care de care mai ciudate. CREANGĂ, A. 12. ◊ (Concret) Așaa!... se mirară tare lucrătorii ce văzură bazaconia asta zburînd. VISSARION, B. 310. – Pronunțat: -ni-e.