22 de definiții pentru baldachin

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALDACHIN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și: baldachinuri.Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.

baldachin sn [At: VĂCĂRESCUL, IST., ap. TES. II, 290 / V: (înv) ~ahin / Pl: ~e, -uri / E: fr baldaquin, it baldacchino] 1 Acoperământ (ornamental) susținut pe stâlpi, împodobit cu stofe scumpe sau perdele, așezat deasupra unui tron laic sau ecleziastic, a unui pat, a unui altar sau catafalc etc. 2 (Pex) Lucrare de arhitectură în bronz, lemn sculptat etc. care imită baldachinul (1). 3 Acoperământ din stofe scumpe purtat deasupra unui demnitar bisericesc (sau laic) în timpul unor procesiuni. corectat(ă)

baldachin s.n. 1 Acoperămînt decorativ, susținut pe stîlpi, împodobit cu perdele sau cu stofe scumpe și așezat deasupra unui pat, a unui tron laic sau ecleziastic, a unui amvon, a unui catafalc etc. 2 Ext. (arhit.) Lucrare în marmură, lemn sculptat, bronz etc. care imită baldachinul. 3 (în trecut) Acoperămînt din stofa scumpă care se punea deasupra unui demnitar laic sau eclesiastic în timpul unei solemnități, al unei procesiuni etc. • pl. -uri, -e. și (înv.) baldahín s.n. /<fr. baldaquin, germ. Baldachin; cf. it. baldacchino „stofa de mătase de Bagdad”.

*BALDACHIN (pl. -inuri) sn. 1 Acoperemînt sprijinit pe coloane sau fixat de un părete, alcătuit din stofe prețioase și pus ca podoabă deasupra unui amvon, unui altar, unui tron sau unui pat, uranisc (🖼 313) 2 Acoperemînt alcătuit din stofe prețioase ce se purta în vremuri deasupra principilor sau la procesiuni; se mai obicinuește astăzi la procesiunile bisericii catolice (🖼 314, 315): pășea... țanțoș și mîndru subt ~ul de mătase de fir (GRIG.) [fr. baldaquin < it.].

BALDACHIN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură care imită acest acoperământ decorativ. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și baldachinuri.Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.

BALDACHIN, baldachinuri, s. n. 1. Acoperămînt decorativ, împodobit cu perdele și așezat deasupra unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu aceeași înfățișare. Subt unul din baldachinurile lui Mehmet... a văzut cu uimire atîrnînd un smarand enorm. SADOVEANU, Z. C. 276. Sub un funebru baldachin așezat în mijlocul salonului... dormea acum liniștit. ANGHEL, PR. 65. ♦ (Rar, impropriu) Pat portativ cu un asemenea acoperămînt; lectică. 2. Acoperămînt mobil care se poartă, la anumite solemnități, deasupra capului unui demnitar de rang superior al bisericii (odinioară și deasupra capului unui înalt demnitar de stat). – Pl. și: baldachine. – Variantă: (învechit) baldahin (NEGRUZZI, S. III 427) s. n.

BALDACHIN, baldachinuri, s. n. 1. Acoperămînt decorativ, împodobit cu perdele și așezat deasupra unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. ♦ (Rar, impr.) Lectică. 2. Acoperămînt mobil care se poartă deasupra capului unui demnitar de rang superior al bisericii, la anumite solemnități. [Pl. și baldachine.Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Fr. baldaquin.

BALDACHIN s.n. 1. Acoperămînt format din perdele, situat deasupra unui pat, a unui amvon etc.; (p. ext.) lucrare arhitectonică cu acest aspect. 2. Acoperămînt purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnități, al unei procesiuni etc. [Pl. -ne, -nuri, var. baldahin s.n. / < fr. baldaquin, it. baldacchino].

BALDACHIN s. n. 1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon. 2. lucrare arhitectonică cu acest aspect. 3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnități, procesiuni etc. (< fr. baldaquin)

BALDACHIN ~e n. 1) Acoperământ decorativ din stofe scumpe (fix sau mobil), instalat drept podoabă deasupra unui pat, tron, catafalc etc. 2) Lucrare arhitecturală care imită acest acoperământ decorativ. 3) Acoperământ din pânză, purtat deasupra capului unui demnitar (laic sau bisericesc) la anumite procesiuni. /<fr. baldaquin, it. baldacchino

baldachin n. acoperământ pus ca podoabă dasupra unui altar, tron sau pat: ieși-va la plimbare purtată n baldachin? AL.

*baldachín n., pl. e (fr. baldaquin, it. baldacchino. V. bagdadie). Acoperămînt de pînză deasupra unuĭ pat, unuĭ tron ș.a. Lucrare de arhitectură saŭ de lemnărie care servește ca coronament unuĭ tron, unuĭ altar ș.a. V. uranisc și saĭvan.

BALDAHIN s. n. v. baldachin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

baldachin s. n., pl. baldachine

baldachin s. n., pl. baldachinuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BALDACHIN s. (BIS.) oranist, uranisc, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine.

BALDACHIN s. (BIS.) oranist, uranisc, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul se afla sub ~.)

Intrare: baldachin
baldachin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baldachin
  • baldachinul
  • baldachinu‑
plural
  • baldachine
  • baldachinele
genitiv-dativ singular
  • baldachin
  • baldachinului
plural
  • baldachine
  • baldachinelor
vocativ singular
plural
baldachin2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baldachin
  • baldachinul
  • baldachinu‑
plural
  • baldachinuri
  • baldachinurile
genitiv-dativ singular
  • baldachin
  • baldachinului
plural
  • baldachinuri
  • baldachinurilor
vocativ singular
plural
baldahin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baldahin
  • baldahinul
  • baldahinu‑
plural
  • baldahine
  • baldahinele
genitiv-dativ singular
  • baldahin
  • baldahinului
plural
  • baldahine
  • baldahinelor
vocativ singular
plural
baldahin2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baldahin
  • baldahinul
  • baldahinu‑
plural
  • baldahinuri
  • baldahinurile
genitiv-dativ singular
  • baldahin
  • baldahinului
plural
  • baldahinuri
  • baldahinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

baldachin, baldachinesubstantiv neutru

  • 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Subt unul din baldachinurile lui Mehmet... a văzut cu uimire atîrnînd un smarand enorm. SADOVEANU, Z. C. 276. DLRLC
    • format_quote Sub un funebru baldachin așezat în mijlocul salonului... dormea acum liniștit. ANGHEL, PR. 65. DLRLC
  • 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.