BADE s. m. (Pop.) 1. Termen politicos de adresare către un bărbat mai în vârstă (de la țară). 2. Termen mângâietor folosit de femeile de la țară pentru bărbatul iubit. [Art.: badea] – Et. nec.

bade sms [At: NECULCE, ap. LET. II, 206/23 / V: -diu / E: ns cf bg бате, srb baća, bato, mg bátya] (Pop) 1 Termen politicos de adresare către un bărbat mai în vârstă. 2 Termen de adresare al unui copil către un tânăr. 3 (Îoc orășean) Țăran. 4 Termen de adresare al unei femei către un bărbat matur. 5 (Art) Termen de respect cu care soția se referă la soț. 6 (Art) Termen afectuos cu care o femeie se referă la iubitul ei. 7 (Îrg) Frate mai mare. 8 (Îs) -ea Ion Om prost.

báde s.m. sg. (pop.) 1 Termen politicos de adresare (la sat) către un bărbat mai în vîrstă; nene. ◆ Restr. Termen cu care se adresează frații mai mici fratelui mai mare. ◆ Ext. Termen de adresare al unei femei către un bărbat matur. 2 Termen dezmierdător, afectuos (de adresare) folosit de femei pentru bărbatul iubit. ◆ Iubit, ibovnic. 3 (deprec.; în opoz. cu „orășean”) Țăran. ◇ Badea Ion = om prost. • art. badea; vocat. bade, badeo. și (reg.) bádiu s.m. /cf. bg. баде, srb. baća, bato, magh. bátya.

BADE sm. 1 Titlu dat la țărani de fratele mai mic, cînd se adresează unui frate mai în vîrstă, sau cînd vorbește de acesta (mai adesea întrebuințate formele dim. bădică, bădiță) ¶ 2 Titlu dat de un țăran mai tînăr altuia mai în vîrstă ¶ 3 Titlu dat de țărancă iubitului sau soțului ei, cînd i se adresează sau cînd vorbește de dînsul ¶ 4 Termen familiar cu care se adresează orășanul țăranului; uneori cu sens peiorativ: ian ascultă, măi ~, poartă-te bine cu boierii! (ALECS.).

BADE s. m. (Pop.) 1. Termen politicos de adresare către un om matur sau mai vârstnic (de la țară); nene. 2. Termen mângâietor folosit de femeile de la țară pentru bărbatul iubit. [Art.: badea] – Et. nec.

BADE s. m. 1. (Folosit mai ales la țară, de obicei pe lîngă un nume propriu) Termen de respect cu care cineva se adresează unui bărbat, de obicei mai în vîrstă decît el; termen familiar cu care orășenii se adresează țăranilor. Badea Culai, feciorul săracului... Buciumă-n mine toate răscoalele țării! DEȘLIU, G. 23. Badea Bodrîngă făcu semn cu ochiul. CAMILAR, N. I 318. Ba nu, bade Ipate, n-aibi grijă; nu ți-oi mai cere vreun lucru mare pînă pe-acolo. CREANGĂ, P. 151. ♦ (La vocativ, precedat de «măi») Termen cu nuanță de ironie și de amenințare cu care cineva se adresează unui bărbat (indiferent de vîrstă). Hei, hei!... nu te-am știut eu că-mi ești de aceștia, că de mult iți făceam felul!... Dar, trăind și nemurind, te-oi sluji eu, măi badeo! CREANGĂ, P. 236. Ha, ha! măi badeo, mi-ai căzut la mînă acu! ALECSANDRI, T. 234. 2. (Popular) Termen cu care femeile de la țară se adresează bărbatului iubit. Tu te duci, badeo, sărace, Eu cu dorul tău ce-oi face? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 109. ♦ (Adesea cu un pronume posesiv) Iubit, ibovnic, drăguț. Floricică din ogoară, Dorul badei mă omoară. SEVASTOS, C. 129. Badea meu, tînăr băiat, Nici mustața nu i-a dat; Badea meu, tînăr copil, Roșu ca un trandafir... Cum e bradul arătos, Așa-i badea de frumos; Cum e bradul nalt din munte, Așa-i badea meu de frunte. JARNÍK-BÎRSEANU, 39. Badea nalt cît un cireș, Mîndra cît un fedeleș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 429. Forme gramaticale: art. badea, voc. bade și badeo. – Variantă: (regional) badiu (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 240) s. m.

BADE s. m. (Pop.) 1. Termen de respect cu care cineva se adresează unui bărbat mai în vîrstă de la țară. ♦ (La vocativ) Termen cu nuanță de ironie sau de amenințare cu care cineva se adresează unui bărbat, indiferent de vîrstă. Ha, ha! măi badeo, mi-ai căzut la mînă acu! (ALECSANDRI). 2. Termen cu care femeile de la țară se adresează bărbatului iubit; p. ext. iubit, ibovnic. [Art.: badea]

BADE m. 1) (termen politicos de adresare a unei persoane tinere către un bărbat mai în vârstă) Nene. 2) pop. (termen de adresare a unei tinere femei de la țară bărbatului iubit) Nene; iubit. [Art. badea; G.-D. badei] /Orig. nec.

bade m. 1. titlu pe care, la țărani, un frate îl dă fratelui mai mare (corespunzând în orașe lui nene); 2. nume dat oricărui om mai bătrân: bade Ioane!; 3. termen cu care orășenii se adresează la un țăran mai în vârstă. [Cf. bulg. BATE (ung. bátya)].

badiu sm vz bade

bádiu s.m. v. bade.

❍BADIU sm. = BADE: Să dai ~lui guriță (IK.-BRS.).

BADIU s. m. v. bade.

bádea m. fără pl., gen. badiĭ orĭ al luĭ badea, voc. bade (rudă cu ung. bátya și bg. bae, batĭu, frate maĭ mare. V. baștină). Epitet respectuos dat de un țăran maĭ tînăr altuĭa maĭ bătrîn (dar nu moș) orĭ de un orășean unui țăran (uneorĭ iron.). Epitet adresat de o țărancă ibovniculuĭ orĭ soțuluĭ (P.P.) V. nenea, lelea, țața.

!bade (pop.) s. m., art. badea, g.-d. art. badei/badii/lui badea; voc. bade/badeo

bade (pop.) s. m., art. badea, g.-d. art. badei/lui badea

bade s. m., art. badea, g.-d. art. badei/lui badea

BADE s. v. nene.

BADE s. nene, (pop.) neică, (reg.) uică, (prin Olt. și Ban.) nană.

bade s. m. – 1. Termen de adresare care, în limbajul popular din Trans., Mold. și Basar., se aplică persoanelor mai în vîrstă sau de rang mai mare, dacă nu sînt cunoscute. – 2. Termen pe care îl folosesc de obicei femeile de la țară pentru bărbatul iubit. – Var. (Trans.) badiu. Numeroase dim.: bădi(u)c(ă), bădicuț(ă), bădieș, bădișor, bădiț(ă), bădițel, bădi(u)țică, bădi(u)liță, etc. Origine necunoscută. Coincide cu bg. bata, batju „termen de adresare către fratele mai mare”, sb. bato, bača, mag. bátya; este însă posibil ca aceștia să provină din rom. Poate fi vorba de forma autohtonă a rădăcinii indoeuropene pentru „tată”, cf. baci și rus. batjuska. Nu pare a fi întîmplătoare coincidența cu lazio bade „bătrîn”, bad „a îmbătrîni” (cf. Mélanges Soc. Ling., IX, 151). Pentru proveniența rom. a rut. badika, cf. Candrea, Elemente, 406.

TERMENI DE POLITEȚE ȘI RESPECT ÎNTRE RUDE. Subst. Bade (pop.), bădie (pop.), bădică (pop.), bădicuță (dim., pop.), bădițică (dim., pop.), bădiță (dim., pop.), bădițel (pop.), bădișor (pop.); nene (pop. și fam.), neică (pop.), nenișor (dim., fam.), nenic (rar), neiculean (rar), neiculiță (dim., pop.), neicușor (pop.), neicuță (pop.), nenicuț (reg.), unchi, unchișor (dim.). Nană (reg.), lele (pop.), leliță (dim., pop.), leicuță (dim., pop.), leiculiță (pop.), lelică (pop.), lelicuță (pop.), leicușoară (pop.), lelișoară (pop.), dodă (reg.), daică (reg.), dadă (reg.), tătăișă (reg.), țață (pop.), țaică (reg.); mătușă (pop.), mătușică (dim., pop.), tușă (pop. și fam.), tușică (pop. și fam.). V. politețe, respect, rudenie.

CÂRȚAN, Gheorghe (Badea Cârțan) (1849-1911, n. Oprea, azi Cârțișoara, jud. Sibiu), țăran român. Răspânditor al cărții românești în satele transilvănene. Voluntar în războiul pentru independența României (1877-1878). A călătorit pe jos pînă la Roma pentru a vedea Columna lui Traian și alte mărturii despre originea latină a poporului român.

badeangard, badeangarzi, s. m. (glum.) bodyguard, gardă de corp