16 definiții pentru orășean

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORĂȘEAN, -Ă, orășeni, -e, s. m. și f. Locuitor al unui oraș. – Oraș + suf. -ean.

ORĂȘEAN, -Ă, orășeni, -e, s. m. și f. Locuitor al unui oraș. – Oraș + suf. -ean.

orășean, ~ă smf [At: PALIA (1581), 139/3 / V: (îrg) oroșan, (reg) orâș~, oreșan / Pl: ~eni, ~ene / E: oraș + -ean] Locuitor al unui oraș (1) Si: cetățean.

ORĂȘEAN, orășeni, s. m. Locuitor al unui oraș; Mai aveți grijă și de cei orășeni. REBREANU, R. I 64. În zori de ziuă orășenii se deșteptară în sunetul clopotelor. NEGRUZZI, S. I 107. Orășenii erau însărcinați cu apărarea cetăților. BĂLCESCU, O. I 31.

ORĂȘEAN ~eni m. Locuitor al unui oraș. /oraș + suf. ~ean

orășeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. oraș). Locuitor din oraș. V. sătean, țăran.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orășean s. m., pl. orășeni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORĂȘEAN s. târgoveț, (livr.) citadin, (pop. și fam. depr.) nădrăgar, pantalonar, (pop. și depr. sau ir.) domn, surtucar, (înv.) cetățean, pârgar.

ORĂȘEAN s. tîrgoveț, (livr.) citadin, (pop. și fam. depr.) nădrăgar, pantalonar, (pop. și depr. sau ir.) domn, surtucar, (înv.) cetățean, pîrgar.

Intrare: orășean
substantiv masculin (M21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orășean
  • orășeanul
  • orășeanu‑
plural
  • orășeni
  • orășenii
genitiv-dativ singular
  • orășean
  • orășeanului
plural
  • orășeni
  • orășenilor
vocativ singular
  • orășeanule
  • orășene
plural
  • orășenilor
orâșean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oroșan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oreșan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orășean, orășenisubstantiv masculin
orășea, orășenesubstantiv feminin

  • 1. Locuitor al unui oraș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai aveți grijă și de cei orășeni. REBREANU, R. I 64. DLRLC
    • format_quote În zori de ziuă orășenii se deșteptară în sunetul clopotelor. NEGRUZZI, S. I 107. DLRLC
    • format_quote Orășenii erau însărcinați cu apărarea cetăților. BĂLCESCU, O. I 31. DLRLC
etimologie:
  • Oraș + sufix -ean. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.