14 definiții pentru aviditate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Din fr. avidité, lat. aviditas, -atis.

AVIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Din fr. avidité, lat. aviditas, -atis.

aviditate sf [At: (a. 1848) URICARIUL X, 3/14 / Pl: ~tăți / E: fr avidité] 1 Dorință arzătoare, nemăsurată. 2 Pasiune. 3 Interes foarte puternic pentru ceva. 4 (Prt) Poftă necumpătată.

AVIDITÁTE s. f. însușirea de a fi avid; străduință de a satisface un interes nobil. Citește cu aviditate. ◊ (Peiorativ) Lăcomie, poftă nemăsurată. Mănîncă cu aviditate.

AVIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Fr. avidité (lat. lit. aviditas, -atis).

AVIDITÁTE s.f. Dorință, pasiune nepotolită. ♦ (Peior.) Lăcomie, poftă nelimitată. [Cf. fr. avidité, it. avidità, lat aviditas].

AVIDITÁTE s. f. 1. însușire de a fi avid; lăcomie, poftă nelimitată. 2. (chim.) proprietate a unor substanțe de a reacționa cu intensitate față de altele. (< fr. avidité, lat. aviditas)

AVIDITÁTE f. Caracter avid; lăcomie. /<fr. avidité, lat. aviditas, ~atis

aviditate f. dorință arzătoare și necumpătată, lăcomie.

*aviditáte f. (lat. avíditas, -átis). Lăcomie, poftă excesivă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aviditáte s. f., g.-d. art. aviditắții

aviditáte s. f., g.-d. art. avidității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVIDITÁTE s. v. lăcomie.

AVIDITATE s. lăcomie, nesaț, poftă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AVIDITATE. Subst. Aviditate, cupiditate (livr.), lăcomie (fig.), lăcomire, foame (fig.), sete (fig.), nesaț, ahtiere, ahtiat (rar), jind, jinduială, jinduire, poftă, poftire, pofteală, dorință. Rapacitate (livr.), avariție, acaparare. Nesățios, hapsîn, acaparator. Adj. Avid, cupid (livr.), lacom, nesătul (fig.), nesățios, setos (fig.), însetat (fig.), însetoșat (înv. și reg.), ahtiat, hulpav, jinduit, jinduitor, pofticios, poftitor, poftăreț (reg.), doritor, rîvnitor. Rapace (livr.), hrăpăreț, apucător (fig.), hapsîn, acaparator. Vb. A fi avid, a fi lacom, a (se) lăcomi, a fi însetat după ceva, a înseta (fig.), a se ahtia, a jindui, a pofti, a dori, a rîvni, a-și linge buzele după ceva, a-i crăpa (a-i scăpăra, a-i arde) cuiva buza după ceva, a-i crăpa cuiva măseaua (măselele) în gură. Adv. Cu lăcomie, lacom, lăcomește (rar); cu nesaț, cu poftă, cu jind. V. bogăție, dorință, voracitate, zgîrcenie.

Intrare: aviditate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aviditate
  • aviditatea
plural
genitiv-dativ singular
  • avidități
  • avidității
plural
vocativ singular
plural

aviditate

etimologie: