16 definiții pentru aviditate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVIDITATE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Din fr. avidité, lat. aviditas, -atis.

AVIDITATE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Din fr. avidité, lat. aviditas, -atis.

aviditate sf [At: (a. 1848) URICARIUL X, 3/14 / Pl: ~tăți / E: fr avidité] 1 Dorință arzătoare, nemăsurată. 2 Pasiune. 3 Interes foarte puternic pentru ceva. 4 (Prt) Poftă necumpătată.

*AVIDITATE sf. 1 Lăcomie 2 fig. Rîvnă mare, nesațiu [fr.].

AVIDITATE s. f. însușirea de a fi avid; străduință de a satisface un interes nobil. Citește cu aviditate. ◊ (Peiorativ) Lăcomie, poftă nemăsurată. Mănîncă cu aviditate.

AVIDITATE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Fr. avidité (lat. lit. aviditas, -atis).

AVIDITATE s.f. Dorință, pasiune nepotolită. ♦ (Peior.) Lăcomie, poftă nelimitată. [Cf. fr. avidité, it. avidità, lat aviditas].

AVIDITATE s. f. 1. însușire de a fi avid; lăcomie, poftă nelimitată. 2. (chim.) proprietate a unor substanțe de a reacționa cu intensitate față de altele. (< fr. avidité, lat. aviditas)

AVIDITATE f. Caracter avid; lăcomie. /<fr. avidité, lat. aviditas, ~atis

aviditate f. dorință arzătoare și necumpătată, lăcomie.

*aviditáte f. (lat. avíditas, -átis). Lăcomie, poftă excesivă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aviditate s. f., g.-d. art. avidității

aviditate s. f., g.-d. art. avidității

aviditate s. f., g.-d. art. avidității

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AVIDITATE s. lăcomie, nesaț, poftă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AVIDITATE. Subst. Aviditate, cupiditate (livr.), lăcomie (fig.), lăcomire, foame (fig.), sete (fig.), nesaț, ahtiere, ahtiat (rar), jind, jinduială, jinduire, poftă, poftire, pofteală, dorință. Rapacitate (livr.), avariție, acaparare. Nesățios, hapsîn, acaparator. Adj. Avid, cupid (livr.), lacom, nesătul (fig.), nesățios, setos (fig.), însetat (fig.), însetoșat (înv. și reg.), ahtiat, hulpav, jinduit, jinduitor, pofticios, poftitor, poftăreț (reg.), doritor, rîvnitor. Rapace (livr.), hrăpăreț, apucător (fig.), hapsîn, acaparator. Vb. A fi avid, a fi lacom, a (se) lăcomi, a fi însetat după ceva, a înseta (fig.), a se ahtia, a jindui, a pofti, a dori, a rîvni, a-și linge buzele după ceva, a-i crăpa (a-i scăpăra, a-i arde) cuiva buza după ceva, a-i crăpa cuiva măseaua (măselele) în gură. Adv. Cu lăcomie, lacom, lăcomește (rar); cu nesaț, cu poftă, cu jind. V. bogăție, dorință, voracitate, zgîrcenie.

Intrare: aviditate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aviditate
  • aviditatea
plural
genitiv-dativ singular
  • avidități
  • avidității
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aviditatesubstantiv feminin

  • 1. Însușirea de a fi avid. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Citește cu aviditate. DLRLC
  • 2. chimie Proprietate a unor substanțe de a reacționa cu intensitate față de altele. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.