Definiția cu ID-ul 963814:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
AVIDITATE. Subst. Aviditate, cupiditate (livr.), lăcomie (fig.), lăcomire, foame (fig.), sete (fig.), nesaț, ahtiere, ahtiat (rar), jind, jinduială, jinduire, poftă, poftire, pofteală, dorință. Rapacitate (livr.), avariție, acaparare. Nesățios, hapsîn, acaparator. Adj. Avid, cupid (livr.), lacom, nesătul (fig.), nesățios, setos (fig.), însetat (fig.), însetoșat (înv. și reg.), ahtiat, hulpav, jinduit, jinduitor, pofticios, poftitor, poftăreț (reg.), doritor, rîvnitor. Rapace (livr.), hrăpăreț, apucător (fig.), hapsîn, acaparator. Vb. A fi avid, a fi lacom, a (se) lăcomi, a fi însetat după ceva, a înseta (fig.), a se ahtia, a jindui, a pofti, a dori, a rîvni, a-și linge buzele după ceva, a-i crăpa (a-i scăpăra, a-i arde) cuiva buza după ceva, a-i crăpa cuiva măseaua (măselele) în gură. Adv. Cu lăcomie, lacom, lăcomește (rar); cu nesaț, cu poftă, cu jind. V. bogăție, dorință, voracitate, zgîrcenie.