ARĂTARE sf. 1 Faptul de a (se) arăta ¶ 2 Nălucire, vedenie: mii de arătări treceau iute aproape de noi (ALECS.); de aci, ori-ce impresionează prin înfățișarea sa ciudată, chip de om urît, slab: o ~ de om băuse apa de la 24 de iazuri (CRG.); o ~ de Grec anume Spandoni, un om urît, podăgrios (MUST.) ¶ 3 ⚖️ Înfățișare la tribunal: n’a venit la ~ ¶ 4 ⚖️ Denunț la tribunal sau aiurea: am să fac ~ pentru cele întîmplate ¶ 5 Semn prevestitor, minune: se întoarseră mulțumind Iui Dumnezeu pentru toate arătările Iui (ISP.) ¶ 6 ‡La ~, pe față: Tatăl tău cel ce veade într’ ascuns, acela va da ție la ~ (BIBL.).