15 definiții pentru apoftegmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apoftégmă sf [At: CANTEMIR, IST. 8 / V: (înv) ~thegma / Pl: ~me, (înv) -mate / E: fr apophtegme, gr ἀπόφθεγμα] (Grî) 1-2 Vorbă înțeleaptă, sentențioasă a (sau atribuită de obicei) unei personalități.

APOFTÉGMĂ, apoftegme, s. f. (Livr.) Maximă, sentință formulată de obicei de o personalitate celebră (din Antichitate). – Din fr. apophtegme.

APOFTÉGMĂ, apoftegme, s. f. (Livr.) Maximă, sentință formulată de obicei de o personalitate celebră (din antichitate). – Din fr. apophtegme.

APOFTÉGMĂ, apoftegme, s. f. (Livresc) Maximă, sentință, adagiu.

APOFTÉGMĂ, apoftegme, s. f. Maximă, sentință. – Fr. apophtegme (< gr.).

APOFTÉGMĂ s.f. Maximă, sentință, adagiu. [< fr. apophtegme, gr. apophthegma].

APOFTÉGMĂ s. f. formulare aforistică memorabilă; maximă, sentință, adagiu. (< fr. apophtegme, gr. apophthegma)

apoftegmă f. sentență memorabilă a unui bărbat ilustru: apoftegmele celor șapte înțelepți ai Greciei.

*apoftégmă f., pl. e (vgr. apóphthegma). Sentență, părere memorabilă a vre-unuĭ om ilustru: apoftegmele celor șapte înțelepțĭ aĭ Greciiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apoftégmă (livr.) s. f., g.-d. art. apoftégmei; pl. apoftégme

apoftégmă s. f., g.-d. art. apoftégmei; pl. apoftégme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APOFTÉGMĂ s. v. aforism, cugetare, dicton, maxima, sentință.

apoftegmă s. v. AFORISM. CUGETARE. DICTON. MAXIMĂ. SENTINȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

apoftégmă (apoftégme), s. f. – Maximă, sentință. Gr. ἀπάφυεγμα (Gáldi 149). Sec. XVII; modern se întîlnește cu fr. apophtegme.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: apoftegmă
apoftegmă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apoftegmă
  • apoftegma
plural
  • apoftegme
  • apoftegmele
genitiv-dativ singular
  • apoftegme
  • apoftegmei
plural
  • apoftegme
  • apoftegmelor
vocativ singular
plural

apoftegmă

etimologie: