ADAGIU, adagii, s. n. Maximă, sentință, aforism. – Din lat. adagium, fr. adage.

adagiu sn [At: CANTEMIR, HR 88/3 / Pl: ~ii și (înv) -giuri / E: lat adagium] (Liv) Aforism.

*ADAGIU (pl. -gii) sn. Zicătoare, zicală [fr. < lat.].

ADAGIU, adagii, s. n. (Livr.) Maximă, sentință, aforism. – Din lat. adagium, fr. adage.

ADAGIU, adagii, s. n. (Rar) Maximă, sentință. V. proverb. Oare crezi că tot ce zboară – Cum zice un adagiu – se mănîncă? TOPÎRCEANU, B. 90.

ADAGIU, adagii, s. n. (Rar) Maximă, sentință. – Lat. lit. adagium (fr. adage).

ADAGIU s.n. Maximă, sentință, aforism. [Pron. -giu. / < lat. adagium, cf. fr. adage, it. adaggio].

ADAGIU s. n. maximă, sentință, aforism, apoftegmă, dicton. (< lat. adagium)

adagiu n. maximă veche.

*adágiŭ n. (lat. adagium). Zicătoare, locuțiune. De ex.: Nicĭ pe dracu să-l vezĭ, nicĭ cruce să-țĭ facĭ.

adagiu (maximă) s. n., art. adagiul; pl. adagii, art. adagiile (desp. -gi-i-)

adagiu (maximă) [giu pron. gĭu] s. n., art. adagiul; pl. adagii, art. adagiile (-gi-i-)

adagiu (dicton) s. n. [-giu pron. -giu], art. adagiul; pl. adagii, art. adagiile (sil. -gi-i-)

adagiu (dicton), pl. adagii

adagiu, -gii (zicală).

ADAGIU s. v. aforism, cugetare, dicton, maximă, sentință.

adagiu s. v. AFORISM. CUGETARE. DICTON. MAXIMĂ. SENTINȚĂ.

adagiu v. maximă.

ADAGIU (< fr. adage ; it. adaggio; lat. adagium din ad agendum, de făcut) Cugetare în care sînt exprimate, în puține cuvinte, adevăruri morale sau filozofice. În literatura universală există numeroase colecții de adagii, atribuite oamenilor celebri. Cea mai vestită culegere este aceea a lui Erasmus (cea de a doua ediție – Adagiorum Chiliades, 1508 – ce cuprinde circa 4 200 de citate culese din operele poeților și filozofilor greci și latini), prețioasă prin varietatea adagiilor. Ex. Viața este un dar pe care îl merităm numai atunci cînd îl dăruim. (R. TAGORE) Termen sinonim cu maximă, sentință (apoftegmă)