11 definiții pentru dicton


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dicton sn [At: NEGRUZZI, S. I, 263 / Pl: ~oane / E: fr dicton] Expresie, sentință etc. (formulată de o personalitate celebră) devenită proverb Si: aforism, maximă, zicătoare.

DICTÓN, dictoane, s. n. Expresie, sentință (formulată de o personalitate celebră) devenită proverb. – Din fr. dicton.

DICTÓN, dictoane, s. n. Expresie, sentință (formulată de o personalitate celebră) devenită proverb. – Din fr. dicton.

DICTÓN, dictoane, s. n. Expresie devenită proverb; zicătoare, maximă, sentință. Alea jacta est! spuse un intelectual din Comitetul executiv și tălmăci dictonul pentru tovarășii care nu știau carte multă: Zarul e aruncat! PAS, Z. IV 226. Îmi servise, pe lîngă dictoanele populare, diferite aforisme care mă amuzau. SADOVEANU, N. F. 51. Îi cunosc scriptura și dictonul favorit, pe care-l spune așa de des și cu o atît de fermecătoare clipire de ochi. CARAGIALE, O. II 23.

DICTÓN s.n. Expresie proverbială, proverb; zicătoare, maximă. [< fr. dicton].

DICTÓN s. n. expresie devenită proverb; maximă. (< fr. dicton, lat. dictum, sentință)

DICTÓN ~oáne n. Expresie concisă care exprimă o povață sau un gând înțelept. /<fr. dicton

* dictón n., pl. oane (fr. dicton, d. lat. dictum, zisă, vorbă). Barb. Vorbă, expresiune, cugetare, zicătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dictón s. n., pl. dictoáne

dictón s. n., pl. dictoáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DICTON s. aforism, cugetare, maximă, sentință, (livr.) adagiu, (rar) apoftegmă, parimie, (pop.) zicere, (înv.) pildă, (ir.) panseu. (Culegere de ~.)

Intrare: dicton
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dicton
  • dicton
  • dictonul
  • dictonul
  • dictonu‑
  • dictonu‑
plural
  • dictoane
  • dictoane
  • dictoanele
  • dictoanele
genitiv-dativ singular
  • dicton
  • dicton
  • dictonului
  • dictonului
plural
  • dictoane
  • dictoane
  • dictoanelor
  • dictoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)