11 definiții pentru apelpisit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, disperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.).

apelpisít, ~ă [At: ALECSANDRI, ap. HEM 1299 / Pl: ~iți, ~e / E: apelpisi] 1 a Adus la disperare. 2 a Scos din sărite. 3 smf, a (Persoană) care nu se mai poate controla. 4 a (Fig) Neobișnuit.

APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, desperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.).

APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj. (învechit) Ajuns la marginile răbdării, exasperat, scos din sărite. Mița (apelpisită): Nu mai voi să știu de nimic. Să vie oricine... voi scandal... voi să mor! CARAGIALE, O. I 201. ♦ Smintit, nebun. ◊ (Substantivat) De-i face un pas mai mult, trag clopoțelul să vie slugile, și te leg butuc, ca pe un apelpisit. ALECSANDRI. T. 1280.

APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj. (Înv.) Deznădăjduit; scos din sărite, exasperat. ♦ (Adesea substantivat) Nebun. – Participiul lui apelpisi (ieșit din uz).

apelpisit a. 1. (ironic) desperat; 2. fig. faimos, extraordinar: costum apelpisit; 3. turbat, furios: te leg butuc ca pe un apelpisit AL. [Gr. mod.].

*apelpisít, -ă adj. și s. Fam. Desperat, turbat: umbla ca un apelpisit. Turbat, grozav, extraordinar: un vin apelpisit. Adv. Apelpisit de bun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apelpisít (înv.) adj. m., s. m., pl. apelpisíți; adj. f., s. f. apelpisítă, pl. apelpisíte

apelpisít adj. m., s. m., pl. apelpisíți; f. sg. apelpisítă, pl. apelpisíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APELPISÍT adj. v. desperat, deznădăjduit.

apelpisit adj. v. DESPERAT. DEZNĂDĂJDUIT.

Intrare: apelpisit (adj.)
apelpisit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apelpisit
  • apelpisitul
  • apelpisitu‑
  • apelpisi
  • apelpisita
plural
  • apelpisiți
  • apelpisiții
  • apelpisite
  • apelpisitele
genitiv-dativ singular
  • apelpisit
  • apelpisitului
  • apelpisite
  • apelpisitei
plural
  • apelpisiți
  • apelpisiților
  • apelpisite
  • apelpisitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apelpisit, -ă apelpisit (2) apelpisită

etimologie:

  • apelpisi (învechit „a deznădăjdui” din limba neogreacă).
    surse: DEX '09 DEX '98